Dan Capatos: ”M-am inspirat din formatul lui Diaconescu şi l-am făcut mai bun!”

– Când intri în vacanţă?
Pe 1 iulie. Abia aştept! După 10 luni de emisiune, cu nopţi
pierdute, merit şi eu o vacanţă.
– După 2 ani de „Un show păcătos”, câte porunci ai
încălcat?
Cred că pe toate! Plus că am mai scris altele zece noi şi le-am
încălcat şi p-alea. Sunt mulţumit, mai ales că emisiunea are o
audienţă foarte mare. Şi mai ales că, la început, mă băteam cu
OTV-ul, pe când scandalul cu Elodia era în toi şi făcea un rating
impresionant.
– Acum, i-ai „furat” pâinea lui
Diaconescu…
M-am inspirat din formatul lui şi l-am făcut mai bun! Şi o spun cu
tot respectul, pentru că Dan s-a dovedit a fi un competitor extrem
de fair-play, faţă de mulţi alţii cu care am concurat. Au fost seri
în care a trebuit să „împărţim” acelaşi invitat sau acelaşi subiect
şi ne-am înţeles foarte bine.
– Îţi plăteşti invitaţii?
Nu, Doamne fereşte! Pe criza asta… nu am buget pentru aşa ceva.
Eu nu dau şi nu primesc bani de la invitaţi.
– Tot mai mulţi te condamnă pentru ceea ce faci la TV. Cât
de tare te afectează?
Eu mă distrez. Toţi mă condamnă şi îmi atribuie tot felul de
epitete, însă tot ei ştiu exact ce s-a întâmplat cu o seară înainte
în emisiune. Subiectele de gen tabloid prind foarte bine şi vor
merge în continuare. Nu doar la noi, ci şi în ţările cu pretenţii.
„The Sun”-ul şi „Bild”-ul au făcut nişte sondaje la un moment dat,
iar cititorii au vrut subiecte serioase, de cultură. Au scos câteva
ediţii cu acest tip de subiecte, iar tirajul lor s-a redus la
jumătate. Deci… Eu nu fac o emisiune culturală, educativă. Nici
nu văd rostul unei astfel de producţii la un post comercial.
Oamenii care se declară oripilaţi de genul ăsta de emisiuni n-au
înţeles că puterea stă chiar în mâinile lor. Pot schimba
canalul.
Scandalul te ridică…
– A devenit scandalul cea mai bună metodă de a te face
cunoscut?
Scandalul e în fiecare dintre noi, cu atât mai mult în spaţiul
public, pentru că trăim nişte vremuri tâmpite, în care cu cât ţipi
mai tare, cu atât eşti mai băgat în seamă. Iar acest lucru e
valabil de la orice personaj monden până la oamenii obişnuiţi. Am
avut două mămăiţe care se înjurau ca Nikita în vremurile bune. Până
şi iluzioniştii au ajuns să se certe între ei. Toţi adoptă practica
respectivă pentru a-şi câştiga celebritatea. Iar asta se întâmplă
de când a apărut Monica Columbeanu pe firmament – primul exemplu
major de femeie care nu ştie să facă nimic, dar a ajuns foarte sus.
În acel moment, cred că s-a produs un declic în minţile multor
fetiţe de 14-15 ani, care văd că aia care a învăţat e profesoară şi
protestează în faţa Guvernului, iar astalaltă, care nu s-a omorât
cu învăţatul, are de toate doar pentru că a apărut la
televizor.
– Şi asistenta ta a devenit celebră cam la
fel…
Bianca e o fată foarte mişto, cu care lucrez foarte bine, dar nici
ei nu-i pot trece cu vederea felul în care îşi gestionează
notorietatea. Cătălin Botezatu a contribuit foarte mult la această
notorietate, iar eu am continuat ce a început el. În plus, ea poate
să-şi spună punctul de vedere despre ce scrie presa vizavi de ea
chiar în timpul emisiunii.
– Face mai mulţi bani decât tine?
Cu siguranţă! Are prezentări seară de seară, petreceri private… E
fată de multe mii de euro. Va fi asistenta mea şi în sezonul
următor.
– Anul trecut, spuneai că tu nu crezi că Bianca are o
relaţie cu Botezatu. Până la urmă, a fost sau n-a
fost?
M-am agitat la început: e, nu e cu el, a dat-o afară sau n-a dat-o,
însă acum nu mă mai interesează. Iar oamenii vor poveşti,
indiferent că sunt sau nu adevărate. Vezi episodul „Elodia”, cu
fantoma care bântuia un sat nopţi întregi la OTV şi mă bătea
Diaconescu… Eu le tot spuneam oamenilor că fantoma aia era o
făcătură, un copil care se juca, iar Diaconescu m-a mai „bătut” o
săptămână, seară de seară. Telespectatorii nu vor adevărul, vor
poveşti.