Dan C. Mihăilescu: ” Şcoala sufocă, societatea putrezeşte, televiziunea tâmpeşte”

– Sunteţi un cititor de cursă lunga. Aţi obosit?

Trag nădejde să nu fiu obosit de lectură nici pe patul de moarte. Numai plăcerea scrisului şi nesaţiul histrionic îmi concurează patima cititului.

– Vi s-a întâmplat să vreţi să citiţi o carte dragă sufletului, pe care să o lăsaţi deoparte pentru că trebuie să terminaţi, mai întâi, cărţile pe care le aveţi de prezentat?

Oooo, bineînţeles. De ani şi ani îmi amân pasiunile şi-mi las lecturile de suflet şi dichis pentru august şi ianuarie. De pildă, când aş fi avut eu vreme să forfotesc prin corespondenţa lui Céline, editată în Pléiade, de nu în săptămâna petrecută vara asta la Şimon-Bran?!

– Aţi reuşit să strângeţi un public extrem de eterogen şi foarte fidel. Aţi mai spus în interviuri că vă recunosc şi opresc pe stradă. Câţi dintre aceştia au şi citit dintre cărţile recomandate de dvs. în emisiune?

Bună întrebare. Să ştiţi că nu foarte mulţi. Aud frecvent variante ale formulei „aşa mai ştim şi noi ce se publică prin lume, altminteri, nu prea intrăm în librării”. Intre altele am aflat că sunt ascultat „câtă vreme fac sandvişurile pentru copii”, că „parcă spuneţi poveşti, ca bunicul”, ori că „de multe ori, mă uit la dvs. ca la un spectacol şi habar n-am despre carte aţi vorbit”. Ca să nu mai spun de scrisorile admirative ale unor deţinuţi din Piteşti şi Bucureşti, care-mi cer „Papillon”, cartele telefonice şi lame de ras, şi care numai la librărie n-au cum să ajungă…

– Anul acesta, am mai trecut peste încă un bacalaureat dezastruos. Ce credeţi că se întâmplă cu tânăra generaţie? Nu v-a tentat niciodată profesia de dascăl?

La bâlbâiala mea?!? Mă rog, să ştiţi că la „practică pedagogică” am avut 10. Am predat în 1976, la „Sf. Sava”, psalmii lui Arghezi cu Biblia alături, de-am înmuiat găliganii. Pentru mine, în forjarea personalităţii familia e totul. Mai ales bunicii şi învăţătoarea, modelele „fermecătoare” ale primei copilării. In rest, şcoala sufocă, societatea putrezeşte, televiziunea tâmpeşte, Biserica îndepărtează şi totul dezumanizează.

– Viaţa printre scriitori poate fi uneori destul de dură. Aţi avut colegi de breaslă, mă refer la scriitori mai ales, care au fost nemulţumiţi de felul în care i-aţi prezentat?

Dinspre breaslă: ură, invidie, dispreţ, în cel mai bun caz indiferenţă şi tăcere. Slavă Domnului că ţinta mea sunt cititorii, nu scriitorii.

– „Aduceţi cartea” de 12 ani. La început nu credeaţi că treceţi nici de primul sezon, acum cum vă vedeţi viitorul ca om de televiziune?

Ei, Doamne, sigur că nu. Rămân legat de condei ca viţa de arac. Dar ce a făcut PRO TV-ul din viaţa mea e curată alchimie.

Mioara Tronaru