Cativa politicieni de la varf si chiar unii analisti economici au caracterizat starea economiei romanesti ca reveland simptome ale unei crize financiare; unii chiar au afirmat ca suntem in prag de "colaps". Este necesar sa lamurim cateva aspecte. O criza financiara inseamna o deteriorare majora a situatiei sistemului financiar (mai cu seama in domeniul bancar), care ar periclita stabilitatea economiei in ansamblu. Asa ceva am avut in deceniul trecut, cand au fost injectate lichiditati masive (circa 5% din PIB) pentru a se salva sistemul bancar, pentru a se evita un dezastru precum in Bulgaria. Consecintele au fost insa un deficit bugetar mai mare si presiuni inflationiste accentuate.
Dar este drept sa constatam in 2007 inrautatirea sensibila a unor indicatori macroeconomici, care reliefeaza vulnerabilitati in crestere. Si nu atat derapajul inflationst din 2007 (inflatie de 6,57%) este cel care da alerta mai sonora, daca avem in vedere socurile din anul trecut (seceta, preturi la energie etc.). Mai ingrijoratoare este deteriorarea puternica a structurii finantarii deficitului de cont curent (investitii straine directe sub 50% concomitent cu o crestere rapida a indatorarii externe pe termen scurt). Desi s-ar putea spune ca bancile straine cu sucursale in Romania au interesul funciar sa ajute Romania daca ar fi nevoie (desi tot ele stimuleaza creditarea…). Un deficit de cont curent de peste 13% din PIB in 2007 ne plaseaza in pluton cu Bulgaria si tarile baltice, ca fiind tarile din UE cu cele mai mari dezechilibre externe. Aceasta situatie trebuie judecata in contextul crizei de pe piata ipotecara din SUA, al turbulentelor pe pietele financiare internationale. Ce era posibil ca finantare externa nu va mai fi tot atat de lesne de obtinut in 2008 si in anii ce vin. Scade apetitul investitorilor externi de a-si asuma riscuri si cresc dobanzile pe pietele de credit (in pofida reducerilor de dobanzi de politica monetara efectuate de banci centrale mari).