Da-i, mai lautare, tare’n difuzoare!

Dai din cap pentru ca îți place piesa și bați ușor cu palma de volan. De fiecare data cand pornești mașina dai drumul la casetofon și asculți radioul sau pui o caseta, un CD, ceva. E altceva când conduci pe piesa aia care îți place! Ce viața!… Da’ mergi un pic si vezi un nene care da și el din cap… Foarte bine, zici, și mergi mai departe. Piesa curge, da’ tu n-o mai auzi, pen’ca nenea ala și-a pus în Dacia veche 5 boxe care scot doar frecvențe înalte și care te scot din minți. S-auda lumea din jur ca e pe strada. Te întrebi – omenește – cum traiește el acolo daca tu nu mai suporți muzica din mașina lui. Și, colac peste pupaza, mai e și o manea! Evident, ai putea spune. Și nu te contrazic. Dar eu ce vina am?

Dau și eu mai tare piesa din mașina și încerc sa-l acopar. Nu iau bine mâna de pe butonul de volum, ca-ncep sa aud bași de-mi tremura timpanul, scarița și restul. Jos palaria! Mașina frumoasa și puternica care dilata pupilele puștoaicelor. Înca îl aud pe nenea cu maneaua care țipa… Duca-se, zic, și mai întind mana la butonul de volum, ca s-aud și eu ceva din piesa mea. Dar ce ghinion… Se oprește în dreptul meu la semafor una dintre mașinile care fac reclama mobila prin capitala. O piesa de club zvâcnește haotic de sub pânzele publicitare la un volum de stadion. Daca voiam sa-l claxonez nu faceam decât sa completez muzical piesa. Adica sa mai pun o nota falsa la singurele 3 din „melodie”. Jucai fotbal pe portativ, ce mai! Îmi venea sa-i iau boxa și sa i-o pun pe scaunul din fața. Sa vada cum e! Mi-a ajuns poluarea fonica și jungla de sunete. Între toate motoarele de toate categoriile, claxoane ciudate și fluieraturi. vreau doar sa aud și eu piesa mea! Cer prea mult?

Sunt nervos și abia aștept sa ajung acasa. Calc accelerația și conduc agresiv, depașesc și uit de respecta-ți „partenerul de trafic” (copyright Politia Rutiera – probabil ca au impresia ca dansam pe șosea și ei ne învața pașii de balet). Un sondaj arata ca șoferii conduc în funcție de ce muzica asculta la volan. Am impresia ca am devenit un oraș de surzi, care uita sa zâmbeasca și nu mai mormaie fals vreun refren de duzina… Pentru ca nu ne mai auzim nici pe noi cum gândim! MAI TAREEEE!!!

Florin Goldic