Când un apărat de fotografiat face o fotografie color, acesta este un proces fizic. Dar atunci când noi „vedem o culoare”, suntem într-o adevărată experiență psihologică.
Ochii primesc o impresie, dar nu „văd”. Creierul este cel care vede. Deci, atunci când imaginea este dusă la creier, celulele nervoase ale creierului trebuie să interpreteze acest lucru și să ne dea verdictul.
Ochii noștri sunt construiți încât să perceapă 7 culori elementare: roșu, portocaliu, galben, indigo, verde, albastru și violet. Ochii nu fac altceva decât să detecteze dacă obiectele din jur sunt luminate sau obscure. Cum recunosc de fapt ochii noștri culorile?
Știința încă nu s-a hotărât în privința asta, dar există o teorie. Este numită „teoria viziunii de culoare Young-Helmholtz”. Potrivit acestei teorii, ochiul are trei seturi de nervi. Acestea răspund la culorile primare: roșu, verde și albastru-violet.
Acum, dacă toate cele trei seturi de nervi sunt stimulate în cantități egale, primim senzația de alb. Dacă lumina cea mai multă care ne ajunge la ochi este verde, nervii „verzi” sunt stimulați mai mult decât ceilalți, și primim senzația de verde. Când lumina galbenă ajunge la ochi, setul de nervi „verde” și „roșu” sunt ambele stimulate și primim senzația de galben.