Cum stabilesc oamenii de știință adâncimea oceanelor?

Determinarea adâncimii unei ape poartă numele de „sondarea adâncimii” sau, pur și simplu, „sondare”. În vremurile vechi, o greutate era atașată unei sfori. Sfoara era marcată cu un nod la fiecare măsură de 1.83 metri. Adâncimea apei era determinată prin numărarea nodurilor care intrau în apă până când greutatea atingea fundul apei.

Astăzi se folosește un sonar care folosește ecoul produs de sunete, pentru a explora fundul oceanului.

Un aparat de pe bordul vasului trimite un semnal care traversează apa cu aproape 1.5 kilometri pe secundă, iar ecoul său se aude printr-un instrument special. Cu cât e mai adâncă apa, cu atât mai greu ajunge ecoul înapoi la vas.

Cu ajutorul sonarului modern, valuri de sunete de înaltă frecvență se transmit către vas. Instrumentul, apoi, înregistrează ecoul ca un semn închis la culoare, pe o hârtie specială. Hârtia este imprimată, de obicei, în așa fel încât adâncimea apei să poată fi citită imediat.

Sonarul are mai multe funcții, pe lângă cea principală a sa. El produce un prodil complet al fundului oceanului, pe care îl prezintă cu acuratețe.

Sunetele produse de sonar sunt atât de apropriate între ele, încât adâncimea se schimbă foarte puțin între un sunet și altul. Dacă vasul trece peste un munte subacvatic, sonarul înregistrează forma exactă a muntelui. Dacă fundul oceanului este plat, sunetul înregistrat va arăta plat. Sonarul nu ratează nici măcar un cucui, chiar și de la înălțime.