Instruirea unui astfel de câine este un proces lung și minuțios. Câinele ghid trebuie să fie învățat să se supună ordinelor stăpânului său.
El trebuie să fie, de asemenea, învățat să nu asculte atunci când un ordin nesigur este dat.
Un câine pentru orbi nu va umbla niciodată prin fața unei mașini cu viteză, indiferent de cât sigur ar fi stăpânul când spune: „Du-te!” El este antrenat și pentru situații limită pe care stăpânul său nu le poate conștientiza îndeaproape.
Este nevoie de trei luni pentru a instrui un câine ghid.
Prima ședință constă în exerciții cu îndemnuri de genul, stai -culcat, stai -adu. Acestea sunt repetate zi de zi, adăugându-se treptat și alte exerciții.
Câinele învață să meargă la stânga antrenorului lui, puțin mai în față. Formatorul acționează ca un om orb, se lovește de lucruri.
Câinele învață să își ghideze stăpânul departe de obstacole. El este învățat să se oprească și să aștepte la marginea trotuarului, veghează traficul și permite mașinilor să treacă. Indiferent de comenzi, el merge mai departe doar atunci când drumul este sigur.
Înainte de a fi încredințat unei persoane fără vedere, câinele este testat de un maestru orb, formatorul facând o verificare finală. El se leagă la ochi și câinele îl conduce prin locuri cu trafic intens pentru a se asigura că acesta este un ghid sigur .
Un câine antrenat pășește cu pricepere prin mulțime, se oprește la fiecare bordură, este atent la fiecare mișcare, practic devine „vederea” celui care nu beneficiază de acest simț.