Există mai multe tipuri de viermi, însă vom vorbi doar despre viermele de pământ, cel mai cunoscut nouă.
Corpul unui vierme de pământ este împărțit în mici inele sau segmente, separate prin canale. Viermele aparține familiei anelidelor, nume care înseamnă și „inele mici”.
Un vierme de pământ petrece majoritatea timpului sub pământ, făcând tuneluri prin stratul de suprafață al solului vegetal umed și se hrănește pe măsură ce se mișcă. El produce un fel de mâzgă, care îi ușurează călătoria. Viermele de pământ sapă cu ajutorul a două seturi de mușchi.
Un set de mușchi se întinde în jurul corpul, având câte un mușchi în fiecare segment al său. Atunci când mușchii din segmenturi se strâng, corpul se lungește și se subțiază. Capătul din față al viermelui este împins înainte. Cel de-al doilea set de mușchi rulează pe lungimea corpului. Atunci când ei se strâng, segmentele sunt împinse împreună. Corpul viermelui se micșorează.
Un vierme de pământ e, practic, ca un tub în interiorul unui tub. Corpul său lung și segmentat este un tub. În interiorul lui se află un lung tub digestiv, prin care trece hrana. Tubul digestiv se deschide la ambele capete ale viermelui. Mâncarea este asimilată pe la un capăt, iar resturile nedigerate rămân la celălalt.
În solul tare sau adânc, un vierme își face tuneluri înghițind pământul. Această metodă de mișcare e și o formă de hrănire, pentru că solul conține bucăți de plante și animale în descompunere. Ele sunt digerate pe măsură ce solul trece prin tubul digestiv.
Această înghițire și ridicare la suprafață a solului joacă un rol important în transformarea și îmbogățirea solului. Savanții spun că fiecare 0.40 de hectar de pământ ce conține viermi de pământ produce între 9 și 19 tone de sol în fiecare an.