Cum se mișcă planetele în sistemul solar

Potrivit unei teorii privind originile sistemului solar, acesta s-a format în urmă cu 5 miliarde de ani dintr-un nor imens de gaze și praf cosmic denumit nebuloasă solară. El a început să se rotească, s-a aplatizat într-un disc și masa centrală fierbinte s-a transformat în soare. Alte părți din norul imens s-au rupt în mai multe mase și au devenit planete.

Acum avem planetele, din care face parte și Pământul, în mișcare. Toate acestea nu au zburat prin spațiu datorită gravitației.

Potrivit legii mișcării lui Isaac Newton un corp rămâne în mișcare uniformă sau în repaus dacă asupra lui nu acționează o forță netă (suma tuturor forțelor care acționează asupra corpului). Astfel, o planetă în mișcare va tinde să se miște mai departe de soare în linie dreaptă. Forța din exterior o face să se miștye așa, și să o păstreze pe orbită, în gravitația Soarelui.

O planetă se mișcă pe orbită cu o viteză ce depinde de distanța ei de Soare. Se va mișca mai repede atunci când este mai aproape de el și mai încet când se va afla la distanță.

Pământul se mișcă cu o viteză de 30,2 km pe secundă când este mai aproape de Soare și cu 29,2 km pe secundă când este mai la distanță.

O planetă aflată pe orbită mai aproape de Soare este atrasă de el cu o forță mai mare decât una aflată la o distanță mai mare. Mercur se mișcă cu o viteză de 47,9 km pe secundă, Pluto cu 4,6 km pe secundă. Forța gravitațională este cea care face ca planetele să se miște mai repede unele față de altele.