Cum să slăbești fără efort – imagini motivaționale!

Am un prieten. Bun. Era un pic cam durduliu, dar se simțea bine în pielea lui. La un moment dat, a cunoscut o fată. Frumoasă foc, deșteaptă și trasă prin inel. S-a îndrăgostit instant și iremediabil de ea, numai că tipa nu-l plăcea în mod deosebit. Era el haios, isteț și cu un job mișto, numai că ei îi plăceau bărbații mai fit, mai cu pătrățele. Ba chiar i-a spus asta, într-o zi, când ieșiseră la masă. Ea era cu salațele, el cu fripturici.

Și uite-așa, amicul meu ne-a anunțat pe cei din grupul de prieteni că se apucă de slăbit. De sport, de mâncat sănătos, de una alta. Și a tot încercat. O lună, două, trei, niciun rezultat. Tipa începuse totuși să-l placă, mai ales că atunci când ieșeau începuse să ia și el sălățică, nu fripturică. Totuși, cu sportul nu se împăca deloc. Încercase să facă alergări prin parc, dar se plictisea. A spus că urăște asfaltul. Noi rădeam și îl compătimeam, știind că omul ar fi făcut orice să-i arate tipei pe care o îndrăgea că poate fi mai subțirel. Ea se amuza, îl plăcea din ce în ce mai mult, dar în mintea lui se instalase clar ideea că trebuie să slăbească. Să fie „cum eram eu în liceu”, așa îi plăcea să ne spună când ne întâlneam în gașcă.

Cum spuneam, mânca mai sănătos, se abținea de la dulciuri, dar nu putea să facă sport. Era ceva ce-l ținea. Nu găsea nimic să îl motiveze să alerge 2-3 kilometri. Până când, Ioana, o prietenă din gașcă a descoperit soluția. Tipa era un pic mai hai-hui, așa o consideram noi. Mergea la cursuri de dezvoltare personală, ajuta nevoiași, era voluntară într-o organizație care salva nu știu ce specie de vultur și alte pasiuni din acestea ciudățele.

La începutul lui noiembrie, a fost ziua prietenului nostru, iar ideea ei de cadou a fost genială. I-am luat o bicicletă medicinală și i-am pus alături o cutie mare, de bomboane, numai că… surpriză! În cutie nu erau bomboane, ci diverse imagini scoase de noi la imprimantă. Cu Forrest Gump, cu The Road Runner, cu prietenul nostru de când era puști, slăbuț și sportiv (aici ne fusese de mare ajutor mama lui care ne-a lăsat să scanăm pozele cu el din tinerețe), cu Stan și Bran, iar ultima imagine scoasă la imprimantă, cea mai sugestivă, era o prelucrare în Photoshop a lui, cu vreo 10 kilograme mai slab, alături de fata pe care o îndrăgea.

După o petrecere de pomină, a doua zi ne-a spus că după ce s-a trezit, a montat bicicleta în fața unui perete gol, apoi a pus imaginile scoase de noi la imprimantă pe perete, le-a lipit pur și simplu cu scotch.

De atunci a trecut un an și prietenul nostru pedalează. E un fel de Forrest Gump pe bicicletă, care se uită la poze. Și slăbește. Și, cel mai important, se simte bine în pielea lui. Cât despre cum a decurs relația lui cu fata trasă prin inel… Ei bine, acum pe peretele din fața bicicletei medicinale, a mai apărut o imagine scanată. E o ecografie a ei. O să fie trei!