Cum sa negociezi cu nebunia…

…și sa ramâi normal. Aceasta ar fi doar prima dintre concluziile peliculei „Rois et reine”, un film franțuzesc original și dezinhibat, total atipic și îndrazneț, care are în palmares un César și alte șase nominalizari și pe care criticii americani l-au situat, spontan, pe un loc-record în topul preferințelor lor. Un film care are insolența și umorul sa spuna, zâmbind, ca „toți suntem puțin cam luați”.

„O melodrama franțuzeasca exploziva, care arunca în aer tot ce-ați vazut vreodata; o poveste adevarata despre cum sa fii un parinte interesant, deși cu totul absent și, mai ales, despre cum sa-ți pastrezi curajul ca femeie într-o lume nebuna”, spune un critic de la salon.com, unul dintre numeroșii cronicari care i-au acordat filmului punctajul maxim: 100 de puncte (media obținuta de film peste ocean – 84 din 100 – arata ce ecou puternic a avut nu doar în Europa).

Povestea regizata de Arnaud Desplechin, mare admirator al lui Bergman și Hitchcock, e nebuneasca și hazardata, tragica și de un umor nebunesc, cruda și simpatica, aeriana și tandra. Cam ca viața – motiv pentru care este pur și simplu irezistibila. Ca toate lucrurile pline de imaginație, complicate și seducatoare, e greu de povestit prin ce trec personajele de la un cap la altul; starile lor extreme se succed cu repeziciune, iar situațiile care li se pregatesc sunt fermecator și consecvent inconsecvente. Singurul punct de echilibru este încercarea tuturor eroilor de-a face fața unui prezent nebunesc, iar plasarea acțiunii, în mare parte, într-un spital de psihiatrie, nu e deloc întâmplatoare. Cu o distribuție superba (Emmanuelle Devos – minunata, Mathieu Amalric – excelent, într-un rol total diferit de cel din recentul „Munchen” -, Catherine Deneuve, Maurice Garrel, Magalie Woch, Hippolyte Girardot), pentru care mersul pe sârma al personajelor pare cel mai firesc lucru din lume și o atmosfera suprarealista, care duce la paroxism absurdul, comicul și drama personajelor, filmul este o poveste trista, dulce, incomoda, teribil de frumoasa, care nu seamana cu nimic.

Nebunia este aceeași peste tot, dar filmul lui Desplechin prefera sa spuna asta pe un ton amuzat și tandru, mai curând decât pe unul grav. Povestea unei femei nonconformiste, revendicative și seducatoare, careia viața i-a pregatit simultan doua emoții opuse – cu puțin înainte de nunta ei, este chemata la capatâiul tatalui ei muribund – se intersecteaza cu aceea, la fel de puternica, a barbatului care a iubit-o și care se dovedește cel mai potrivit tata adoptiv pentru fiul ei. Dincolo de elementele narative de mai sus, filmul schițeaza doua atitudini de viața foarte interesante și diametral opuse. Dupa ce a crescut un copil singura, dupa ce s-a luptat cu tribulațiile amoroase și cu barbații din viața ei (unul dintre iubiți s-a sinucis în fața ei, aproape în gluma, în urma unui mic scandal, motivând ca „vrea sa doarma”, fostul soț, Ismael, a ajuns într-un spital psihiatric pentru ca nu și-a platit datoriile la Fisc, iar propriul ei tata, care a adorat-o, îi lasa post mortem o scrisoare în care îi declara ca o uraște), Nora reușește sa supraviețuiasca, pragmatic, maritându-se cu un barbat calm, care sa-i asigure confortul.

Citește mai multe despre filmul franțuzesc numai în