Cele mai multe dintre broaștele țestoase trăiesc întreaga viață sau aproape întreaga viață în apă. Chit că vorbim de mlaștini, lacuri sau ape curgătoare. Ies pe uscat doar pentru a-și reîncărca bateriile sub razele soarelui sau pentru a depune ouă. Dar cum respiră ele când sunt în apă? Broaștele țestoase au plămâni și respiră aer. Ele nu-și pot lua oxigenul din apă, precum peștii. Așa că trebuie să-și umple plămânii cu aer, când ajung sub apă.
Nu-și pot umple plămânii cu aer prin mișcarea coastelor, precum oamenii, pentru că au coastele fixate de carapace. Broaștele țestoase au două seturi separate de mușchi ce se pun în comun în mișcare pentru a permite acestora să-și umple plămânii cu oxigen. Un grup de mușchi îndepărtează celelalte organe de plămâni. Ceilalți mușchi împing organele către plămâni , forțând aerul să iasă afară.
O „gură de aer” poate ajuta broasca țestoasă să reziste câteva ore bune. Unele broaște țestoase pot rezista chiar și câteva zile sub apă, pentru că folosesc foarte puțin oxigen în perioada în care planează pe fundul apei. Unele broaște țestoase sunt dotate cu un orificiu prin care elimină anumite deșeuri și au posibilitatea să absoarbă oxigenul din apă, precum fac peștii. Totuși, chiar și aceste broaște țestoase mai ies din când în când la suprafață pentru a se alimenta cu oxigen din atmosferă. Unele broaște țestoase acumulează oxigen din atmosferă fără să iasă efectiv la suprafață, fiind favorizate de gâtul mai lung decât media.