Un pește are două perechi de nări. Fiecare nară are câte două deschideri, numite și cavități. O cavitate se află în fața celeilalte, urmată imediat de ea. Cele două sunt separate printr-o mică prelungitoare. Nara se poate afla în mai multe locuri de pe fața peștelui. La fel ca și alte trăsături ale peștilor, nările au multe variații.
Curenții de apă intră și ies prin fiecare cavitate. Intră în corpul peștelui prin cea din față și ies prin cea din urmă. Pe măsură ce apa curge, ea stimulează celulele responsabile cu simțurile care informează peștii despre mirosuri. Mulți pești au un simț al mirosului ascuțit. Ei pot detecta cele mai mici urme de substanțe.
De fapt, simțul mirosului poate fi un ajutor important pentru pești, în drumul lor spre casă. După cum știm, somonii se întorc la casa părintească pentru a depune icre. Cum fac asta? Savanții cred că, probabil, somonii își pot detecta curenții copilăriei cu ajutorul mirosului.
Oamenii de știință au dresat somonii să distingă 14 nuanțe de culori diferite. Unii pești pot face diferența între două fluxuri. Însă, dacă nasul lor este astupat, ei nu își pot da seama.
În alte experimente, un număr mare de somoni au fost scoși din fluxul lor. O jumătate din ei aveau nasul astupat, iar cealaltă nu. Cei cu nasul astupat s-au rătăcit. Ceilalți și-au regăsit drumul înspre casă.