Cum incasezi o critica

Ghid de cariera: Cum se „da afara”?

Burse: Pleaca in SUA cu Fullbright Junior

Atunci cand cineva nu este de acord cu noi, nu este obligatoriu sa ne-o spuna pe sleau. Critica poate veni nu doar sub forma unei declaratii, ci si ca o intrebare sarcastica, un zambet condescendent sau ca o simpla tacere. Astfel de atitudini ne submineaza increderea in noi insine, initiativa si inventivitatea, ne indeparteaza de visele noastre, si asa greu de indeplinit. O fraza care ne-a fost adresata astazi ne poate urmari ani de zile, demoralizatoare, dureroasa sau doar neplacuta. Ne poate face sa ne izolam de restul lumii, sa tacem atunci cand ar trebui sa ne exprimam parerea in legatura cu un proiect care ne priveste sau sa renuntam la activitatile care ne placeau, daca acestea constituie obiectul afirmatiei.

Putem incerca sa evitam criticile la adresa noastra conformandu-ne unei scari de valori acceptate – criteriilor de competenta de la serviciu –, dar in situatii mai tensionate exista riscul sa ne ascundem capul in nisip. Or, la un moment dat, va trebui totusi sa ni-l scoatem. De ce: critica nu trebuie pur si simplu evitata.

Daca, in loc sa incercam sa o evitam, vom analiza critica adusa, ne vom simti mai bine si vom avea de invatat. Orice afirmatie „malefica” se va dovedi benefica daca o vom trece printr-o serie de „filtre” mentale, mai exact daca ne vom gandi la sursa si exactitatea ei.

Sursa criticii

Este foarte important daca persoana care ne-a adresat o critica este calificata sa o faca sau nu. Trebuie deci sa ne intrebam daca vorbim cu cineva cu o experienta profesionala mai mare, cu o reputatie mai buna sau cu o vechime mai mare in domeniu. O alta problema pe care trebuie sa ne-o punem este: ce a vrut cu adevarat sa spuna colegul respectiv? S-ar putea sa se fi gasit intr-o dispozitie nu prea buna. Ne putem gandi, in acest caz, daca sa-l iertam sau nu. Mai mult: in general, persoana care ne critica poate avea o motivatie sau alta. Or in limbajul psihologilor, „motivatie” este un cuvant care se refera la motivele adevarate/neconstientizate/ascunse pe care le are o persoana sa faca un lucru sau altul, sa ia o atitudine sau alta. Este deci cazul sa reflectam asupra posibilelor sentimente nu foarte prietenesti sau a intentiilor ascunse.

Exactitatea criticii

Evident, in aproape orice afirmatie neplacuta care ne priveste se ascunde un graunte de adevar. Problema este tocmai sa identificam acest graunte. Drept care vom lua ragazul de a reflecta la rece asupra a ceea ce ni s-a spus.

Adeseori vom avea surpriza sa constatam ca substratul criticii este cu totul altul. „Nu inteleg nimic din ce spui”, de exemplu, se poate referi si la cineva care nu are dictie, dar si la o persoana care se exprima alambicat. Ceea ce aflam ne va fi, in viitor, cat se poate de util. In plus, multe dintre starile negative induse de critica vor disparea de la sine.

Pentru a reflecta la cele de mai sus, trebuie desigur sa ne luam un ragaz de liniste. Cu alte cuvinte, trebuie sa „deviem” orice imputare ni se aduce. In nici un caz nu trebuie:

sa reactionam pe moment la reprosurile aduse;
sa ne retragem umil sau sa tacem;
sa atacam pe un alt teren;
sa ne aparam fara energie;
sa ne justificam folosind fraze amestecate, negandite.

Ragazul necesar pentru reflectie ni-l cream prin fraze de felul: „Voi lua asta in considerare”.

In continuare, putem cere politicos, dar ferm, explicatii, tocmai pentru ca ambiguitatea la care ne refeream mai sus sa dispara. Acum stim ce sa facem cu ceea ce ni s-a spus.

Acestea fiind zise, s-ar putea sa ne piara cheful sa fim prea critici cu cei din jur atunci cand ne vine randul. Si cum nu putem tacea pur si simplu daca ne deranjeaza ceva, este cazul sa reflectam putin asupra sensului unei expresii foarte uzate: „critica constructiva”.