Simțul auzului reprezintă un sistem complex și uimitor. În câteva cuvinte, auzul funcționează prin captarea sunetelor și zgomotelor, transformându-le ulterior în impulsuri electrice și transmițându-le prin nervul auditiv către creier, aici sunt impulsuri recepționate și interpretate.
Ceea ce noi numim de obicei ureche, reprezintă de fapt pavilionul urechii. El stabilește direcția sunetelor care ajung la noi și le direcționează în conductul auditiv. Urechea externă mai cuprinde și o membrană foarte fină și subțire care se numește timpan. Membrana timpanică transformă sunetele captate în vibrații și le transmite către urechea medie.
Urechea medie conține 3 oscioare minuscule, care sunt cele mai mici oase ale corpului uman: ciocănelul (malleus), nicovala (incus) și scărița (stapes). Acestea sunt puse în mișcare de către membrana timpanică, iar mișcările coordonate ale lor transmit sunetele și zgomotele către urechea internă.
Fiecare ureche cuprinde o structură foarte mică, plină de lichide, care se numește cohlee (melc), aceasta conținând în jur de 20 000 de celule ciliate (neuroni specializați). Aceste celule au rolul de a transforma vibrațiile sonore în impulsuri electrice neuronale, iar aceste impulsuri sunt transmise mai departe de-a lungul nervului auditiv către creier, care le procesează și le integrează, și apoi le transformă în senzație sonoră.