Cum cade un corp prin spațiu?

Însă nimeni nu a crezut această teorie, până în momentul în care Galileo (1564-1642) a făcut toate eforturile să măsoare efectul gravitației. Se credea, până atunci, că viteza cu care un obiect care cade la sol de la orice înălțime depinde de greutatea acelui obiect.

Galileo a aruncat obiecte de diferite greutăți din turnul din Pisa pentru a arăta că „forța ” de gravitație le-a făcut să cadă. El a arătat că o greutate mare și o greutate mică, atunci când sunt aruncate împreună, au ajuns la sol, în același timp.

Galileo a lansat, de asemenea, o minge pe o pantă suficient de lentă pentru a măsura poziția sa la momente precise. El a descoperit că creșterea vitezei ei a fost proporțională cu momentul în care s-a rostogolit.

Asta înseamnă că, la sfârșitul a două secunde, aceasta se deplasa de două ori mai rapid ca la finalul unei secunde și la sfârșitul a trei secunde, aceasta se deplasa de trei ori mai repede ș.a.m.d.

De asemenea, el a constatat că distanța parcursă de minge a fost proporțional cu pătratul timpului petrecut de mișcare (pătratul unui număr este numărul înmulțit cu el însuși).

Astfel, la sfârșitul a două secunde, aceasta a fost de patru ori mai mare decât la sfârșitul unei secunde. La sfârșitul a trei secunde, acesta a fost de nouă ori mai departe ș.a.m.d.

Isaac Newton a făcut următoarele mari descoperiri despre gravitație. Newton a presupus că forța care atrage orice organism spre pământ ar trebui să crească mai puțin ca distanța crește mai mare.

Din studiile sale și a observațiilor altora a rezultat Legea Gravitației Universale a lui Newton: Două corpuri punctiforme se atrag reciproc printr-o forță direct proporțională cu produsul maselor corpurilor și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele, orientată pe direcția dreptei ce unește centrele de greutate ale celor două corpuri (corpurile sunt considerate punctiforme față de distanța dintre ele).

Albert Einstein a încercat să răspundă la întrebarea „Ce este gravitatia?”, explicând că aceasta se datorează dimensiunii dintre spațiu și timp. Aceasta este o teorie foarte complicată care necesită pregătire științifică pentru a o înțelege.

Cea mai recentă teoria a sa asociază „câmpul” gravitațional cu cele electrice, magnetice și electromagnetice. Dar putem spune că, de fapt, nimeni nu a fost încă în măsură să explice, pe înțelesul tuturor, ce este cu adevărat gravitația.

Noi știm, totuși, că accelerația (creșterea vitezei), cauzată de gravitație este de 10 de metri pe secundă, în fiecare secundă. Asta înseamnă că viteza unui organism aflat în cădere crește cu 10 de metri pe secundă pentru fiecare secundă în care el cade. La sfârșitul unei secunde, organismul cade cu o viteză de 10 metri pe secundă, la sfârșitul a două secunde, cu 20 metri pe secundă ș.a.m.d.

La sfârșitul primei secunde, un obiect în cădere va fi 5 metri în jos, la sfârșitul a două secunde, 20 de metri, iar la sfârșitul 3 secunde, 45 metri.