Cum arată casele vechii elite bucureştene (FOTO)

Casa Memorială Tudor Arghezi, cunoscută şi sub numele de Casa Mărţişor este locul unde a trăit poetul Tudor Arghezi. Acesta devine proprietar, începând cu anul 1926, al terenului unde va urma sa fie construită casa memorială. Demarează construcţia acesteia cu sprijinul suedezului Jahanes. Casa a fost construită după planurile poetului. Familia Arghezi (Tudor şi Paraschiva) s-a stabilit la Mărţişor în 1930, moment la care nu erau gata decât trei camere din cele 20.

Strada Mărţişor, Nr.26

Casa Miţa Biciclista a fost ridicată în anul 1910 după planurile lui N. C. Mihăescu. În acest imobil a locuit curtezana Miţa Biciclista, care a reuşit să fure inimile a sute de bărbaţi cu stare din perioada interbelică. Născută în anul 1885 la Diţeşti, în judeţul Prahova, Miţa Biciclista, pe numele ei real Maria Mihăescu a fost fiica unei spălătorese care lucra la un instalator neamţ. În vârstă de 14-15 ani, Miţa Biciclista a fost remarcată şi luată cu voia ei în începerea carierei de curtezană. Devenită o tânără cultă şi învăţată la pension în străinătate, Maria Mihăescu l-a avut ca prim amant pe Regele Leopold al Belgiei. În perioada interbelică, bicicleta era încă o raritate, iar Miţa a fost prima femeie ce pedala pe marile străzi ale Capitalei.

Strada Cristian Tell, nr. 9

Casa Dissescu a fost construită în două etape – prima etapă în 1860, corpul de pe Calea Victorie, iar apoi, a doua etapă, i-a fost adăugat şi corpul de pe strada Manu (fosta Strada Lemnea). La 1892 casa apare în proprietatea Mariei Lupu Bogdan. După ce a achiziţionat imobilul, juristul Constantin G. Dissescu (1854 – 1932), profesor universitar, autor al primului curs românesc de drept constituţional, fost totodată – pentru scurt timp – ministru de justiţie, i-a solicitat pe arhitecţii Grigore Cerchez şi Alexandru Clavel să transforme clădirea, fără a-i modifica structura.

Calea Victoriei, nr. 196

Casa Florescu a fost ridicat în anul 1902, după planurile arhitectului Ion D. Berindey. Casa a aparţinut unuia dintre membrii familiei Florescu, o familie boierească din Ţara Românească. Cele mai vechi consemnări ale ei datează din secolul al XV-lea. La începutul secolului al XIX-lea, mulţi Floreşti au urmat universităţile pariziene Sorbona şi Collège de France.

Strada Henri Coandă, nr. 22

Casa General Lahovary este prima construcţie din România ridicată în stil neo-românesc de arhitectul Ion Mincu, în anul 1886. Clădirea a fost construită la rugămintea generalului Iacob Lahovary, cel care a fost ministru al afacerilor străine, ministru de război şi şef al Marelui Stat Major. Faţada casei este realizată asimetric. Decoraţia folosită de arhitect pentru a modela faţada poate fi pusă în legătură şi cu arhitectura caselor din Italia, Franţa, Spania, Istanbul, oraşe vizitate de arhitect, în perioada cât a fost student şi ulterior acestei perioade.

Strada Ion Movilă, nr. 5

Casa I.C. Brătianu este o construcţie ridicată în anul 1908, de către arhitectul Petre Antonescu. În acest imobil au locuit soţii Brătianu – Ion şi Elisa. Ion C. Brătianu este un fost om politic şi membru al Academiei Române. A urmat cursurile primare la Piteşti avându-l ca dascăl pe Nicolae Simonide. A intrat în armata munteană în 1838 şi a vizitat Parisul pentru a studia. Întors în Muntenia, a luat parte, împreună cu prietenul său, C.A. Rosetti şi alţi politicieni proeminenţi, la rebeliunea română din 1848, fiind prefect al poliţiei în guvernul provizoriu al acelui an. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Brătianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza şi la alegerea Prinţului Carol I al României, sub domnia căruia a avut mai multe mandate ministeriale în următorii patru ani.

Strada Biserica Amzei, nr. 3-5

Casa Mătăsaru a fost ridicată în anul 1927 de arhitectul Cristofi Cerchez, care a trăit în perioada 1872-1955. Cristofi Cerchez a devenit inginer după ce a absolvit Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele în 1894 şi a beneficiat ulterior de o bursă privată pentru a urma cursurile de arhitectură de la Politehnica din Milano.

Strada Emanoil Porumbaru, nr. 12

Casa Melik a fost ridicată în 1760, fiind cea mai veche clădire civilă din Bucureşti, păstrată în forma ei originală. În anul 1820 domnitorul Alexandru Ghica transformă imobilul în palat de ceremonie. În perioada 1859-1866, clădirea continuă să îndeplinească rolul de palat domnesc, fiind locuită de Alexandru Ioan Cuza. În 1882 clădirea beneficiază de prima instalaţie de iluminat electrică.

Strada Spătarului, nr. 22

Casa Vernescua fost ridicată în jurul anului 1820, în stilul eclectic pe care arhitecţii francezi au reuşit să-l impună într-o serie de ţări europene la acea vreme. Potrivit mărturiilor epocii, această construcţie a fost una dintre cele mai arătoase din Bucureştii primului sfert al secolului al XIX-lea. La început, clădirea i-a aparţinut boierului Filip Lenş, vornic, mare vistiernic şi logofăt al dreptăţii, pentru ca după moartea lui să se instaleze aici o unitate militară, apoi Ministerul de război. În anul 1886 edificiul a devenit proprietatea unui politician al vremii, Gună Vernescu, la solicitarea căruia arhitectul Ion Mincu a efectuat o restaurare (1887 -1889) iar pictorul George Demetrescu Mirea i-a împodobit interioarele. În 1995, la etajul Casei Vernescu a fost inaugurat Casino Palace Bucureşti, care face parte din reţeaua Queenco Leisure International (QLI).

Calea Victoriei, nr. 133

Acest articol face parte din proiectul „Poveste Urbană”, lansat de Fundaţia Colegiul Pro, cu sprijinul ING Bank, care îşi propune să scoată la lumină poveştile caselor vechi, adevărate comori arhitecturale din marile oraşe ale României (Bucureşti, Braşov, Iaşi, Cluj, Timişoara, Craiova şi Constanţa), ce se pierd însă în zgomotul cotidian.

În cadrul proiectului a fost recent lansată şi aplicaţia Poveste Urbană”, un ghid modern şi simplu de folosit dedicat celor interesaţi să descopere poveştile clădirilor cu valoare arhitecturală din cele mai mari şapte oraşe ale României.

Aplicaţia oferă informaţii despre foştii proprietari ai caselor, clădirilor sau conacelor boieresti, poveştile familiilor care au trăit acolo sau le-au trecut pragul. Totodată, oferă date despre anul construcţiei, precum şi numele arhitectului. Informaţiile au fost culese şi verificate de o echipă de istorici şi arhitecţi.

Aplicaţia „Poveste Urbană” poate fi descarcată gratuit din magazinele PlayStore şi AppStore. Mai multe detalii pot fi găsite şi pe website-ul dedicat proiectului, aplicatiapovesteurbana.gandul.info.