Virușii cauză anumite boli la oameni și animale. Un virus este o bacterie prea mică pentru a fi văzută cu microscopul obișnuit.
Virușii care cauzează boala numită ca „rabie” poate afecta toate animalele cu sângele cald. Omul, de cele mai multe ori, primește boala de la un câine infectat cu respectivul virus. În zonele rurale, animalele sălbatice precum lupii, vulpile, sconcșii, urșii și liliecii se pot infecta cu virusul care provoacă rabia. Chiar și animalele domestice, cum sunt vacile și pisicile, pot fi infectate. Cu alte cuvinte, virusul de rabie intră în corpul animalului, apare infecția, iar animalul are boala rabiei.
După infectare, boala nu va fi sesizabilă pentru o perioadă de timp – de obicei între 4 și 6 săptămâni. În primul stadiu, câinii sunt tăcuți, au febră și le lipsește apetitul. Apoi, devin agitați. Fac spume din salivă la nivelul gurii. Mârâie și latră și pot mușca. Câinele bolnav va muri în 3 – 5 zile după ce apar aceste simptome. Virusul se găsește în salivă, ceea ce înseamnă că boala se transmite prin mușcare. Sunt rare cazurile în care se transmite prin alte forme.
La om, boala debutează aproape la fel ca în cazul câinelui. Omul e tăcut, are febră și stări inexplicabile. Apoi, mușchii săi se strâng cu putere. Atunci când încearcă să bea apă, mușchii bucali și gâtul se strâng într-un spasm. De aceea, rabia se mai numește și „turbare” sau „hidrofobie” (frică de apă). Însă, spasmele mușchilor se datorează schimbărilor din sistemul nervos. Moartea survine atunci când mușchii respiratori încep să aibă spasme.
Odată ce boala a apărut la om sau animal, moartea este o consecință aproape sigură. De aceea, rabia trebuie prevenită. Zona mușcată se curăță bine. Dacă omul sau animalul poate fi tratat în trei zile de la mușcare, se folosește un ser. Serul acționează împotriva virusului înainte ca el să se dezvolte și să atace creierul. Un tratament sunt injecțiile făcute în fiecare zi, pentru o perioadă de două sau trei săptămâni.