Cum a apărut alfabetul

În vremuri străvechi, înainte ca alfabetul să fie inventat, oamenii foloseau desene pentru a marca diferite evenimente din viața lor, cât și pentru a comunica. Un grup de antilope putea însemna că „aici este un loc bun de vânătoare”, etc. Astfel de desene s-au găsit în culturile multor popoare.

Cu timpul, desenele au suferit schimbări. În loc să însemne doar lucrul care era desenat, desenul reprezenta și conexiunea cu subiectul scrijelit. De exemplu, desenarea unor picioare ar fi putut indica verbul „a merge”. La acest nivel vorbim de ideografică sau ideea de a scrie.

Problema la acest tip de scris depindea de modul în care era interpretat desenul de oameni diferiți. Ușor, ușor s-a schimbat și acest tip de scris. Simbolurile au început să reprezinte combinații de sunete.

Babilonienii, chinezii și egiptenii nu au trecut dincolo de stadiul scrisului. Egiptenii aveau un fel de alfabet ce includea 24 de semne. Era o invenție a cărei valoare nu o cunoșteau.

În urmă cu 3.500 de ani, oamenii care trăiau în estul coastei mediterane au făcut un mare pas spre alfabetul de astăzi. Ei au realizat că același semn ar putea fi folosit pentru același sunet în cazuri diferite. Au limitat numărul semnelor în această manieră și totul a devenit un alfabet.

O extindere a alfabetului lor a fost folosită de evrei, iar mai apoi de fenicieni. Cei din urmă au dus alfabetul lor grecilor. Romanii au adoptat alfabetul grecesc, cu câteva schimbări și adiționari, apoi l-au dat mai departe până s-a ajuns și la alfabetul latin.