Culmea alpinismului: sa urci un munte de bani

Imaginea economiei mondiale se construiește din statistici; imaginea climatului global de afaceri se construiește din numeroasele clasamente ale companiilor, întocmite dupa criterii uneori extrem de sofisticate de catre cele mai prestigioase reviste de specialitate din lume.

Interpretarea acestor clasamente face deliciul analiștilor și pare a fi suficienta pentru a defini tot ce înseamna business în lume la un moment dat.

Exista însa și clasamente ale oamenilor de afaceri – dupa venituri, dupa sex, dupa varsta sau pur și simplu dupa bogație.

Faptul ca, uneori, cei ce au facut avere prin propriile forțe sunt uneori puși alaturi de miliardari care n-au alt merit decat de a fi moștenit un tata sau un unchi bogat naște ironii și face ca astfel de clasamente sa fie privite ca un fapt divers monden.

Nu e mai puțin adevarat însa ca a avea o viziune asupra drumului pe care l-a parcurs un om pana sa devina miliardar e cateodata mai relevant pentru cunoașterea modului cum evolueaza lumea afacerilor în zilele noastre decat o analiza a topului FT500.

Indiferent de publicația care îl întocmește, orice clasament al oamenilor bogați e prin definiție relativ; cine consulta metodologia dupa care e realizat va fi destul de derutat de complicațiile calculelor și de ușurința cu care pozițiile în top se pot schimba în funcție de ele.

Sunday Times publica topuri ale celor mai bogați britanici, calculul averii lor luand în considerare pana și prețurile terenurilor în diverse zone ale regatului.

Forbes Magazine calculeaza anual averile pentru posesorii de acțiuni cotate la burse în funcție de prețurile acțiunilor într-o singura zi din an.

Exista și clasamente care, avand în intenție sa fie mai relevante, iau în considerare mai multe criterii, nu numai cifra averii: evoluția în ultimul an a companiei conduse de persoana evaluata, performanțe deosebite care se leaga de numele acesteia.

Fortune Magazine a publicat anul trecut un top al celor mai puternice femei de afaceri din SUA și unul similar al ne-americancelor, un fel de „most admired business women”.

Daca în primul conduce Carly Fiorina, CEO la HP, în cel din urma întaietate are Marjorie Scardino, CEO la Pearson; totuși, un raport între cele doua e imposibil de facut, pur și simplu pentru ca un top global nu exista, iar ce e relevant pentru afacerea unei americance legendare ca Andrea Jung de la Avon nu este și pentru performanța asiaticei Christine Tsung de la China Airlines. O privire aparte merita modul de grupare a celor bogați în clasamente.

Daca topurile pe domenii (entertainment, IT, sport, petrol) sunt interesante doar ca joc al statisticilor, de departe cel mai straniu top este unul întocmit în 2000 de Forbes, mai în gluma, mai în serios, intitulat „Earnings From The Crypt” și cuprinzand miliardarii post-mortem, a caror avere crește adica și dupa moarte, din drepturi de autor sau din exploatarea imaginii lor în scopuri publicitare.

Printre cei ce ilustreaza teza revistei, potrivit careia „moartea nu-i împiedica pe unii sa-și faca o viața cat se poate de buna”, se afla Elvis Presley, pe prima poziție, cu 35 de miliarde de dolari caștigați în anul 2000, John Lennon cu 20 de miliarde, Jimi Hendrix și Bob Marley cu 10 miliarde, Andy Warhol cu 8 miliarde și Marilyn Monroe cu 4 miliarde.

Cu sau fara rentieri?

În 16 ani de existența, topul Forbes al celor mai mari averi personale din lume a avut tot timpul sa devina punct de referința pentru orice comentariu despre prapastia dintre bogați și saraci.

Totuși, a fost deseori acuzat ca stabilește ierarhii în mod arbitrar, sau ca nu se pot face comparații între un an și altul pentru ca între timp s-au schimbat criteriile de selecție.

Sunt ani cand sunt incluși și miliardarii „self made”, și cei „pasivi”, rentierii, dar în alți ani, rentierii sunt excluși. Aceasta decizie a avut însa explicația ei.

Într-o perioada în care inovația, munca și competența tehnica au contat în primul rand ca mod de creare a valorii, cum au fost anii 1998-2000, clasamentul a fost suficient de „populat” cu figuri importante de miliardari „self made” pentru ca revista americana sa prefere sa le puna în evidența ascensiunea și sa nu-i mai amestece cu rentierii, tratați separat.

Începand din 2001 însa, o data ce semnele recesiunii s-au facut simțite, au fost reintroduși și bogații care nu fac afaceri, tocmai pentru ca topul sa capete reprezentativitate: acolo unde nu se poate crea suficienta valoare noua, valoarea veche – bijuterii, colecții de arta, proprietațile imobiliare acumulate în alte perioade de prosperitate economica și lasate moștenire în familiile de bogatași – capata mai mare importanța.

Categoria pe care Forbes o separa în mod constant de restul topului este însa cea din care fac parte șefii de state, familiile regale și dictatorii, imposibil de exclus dintre bogații lumii, dar a caror avere e riscant de evaluat, fiindca e greu de distins între proprietațile personale ale unei regine și proprietațile de care se folosește, dar care aparțin statului, de pilda; sau, în cazul lui Fidel Castro, valoarea neta a averii lui e calculata de Forbes ca procentaj din PIB-ul Cubei.

În 2002, la aceasta categorie, cei mai bogați sunt regele Fahd al Arabiei Saudite, cu 25 miliarde de dolari, sultanul Hassanal Bolkiah al Bruneiului, cu 10 miliarde, regina Beatrix a Olandei, cu 2,5 miliarde și liderul nord-coreean Kim Jong-Il, cu un miliard.

O avere mai mare decat o țara

Comparația la nivel cantitativ între perioade mai vechi și prezent ofera concluzii destul de interesante, pe de o parte privind modul cum a evoluat cuantumul averii miliardarilor, pe masura expansiunii economiilor naționale, pe de alta parte privind distribuția bogației în lume.

Daca în 1982 erau doar 13 miliardari americani, numarul lor a crescut în acest an la 243, adica aproape jumatate din totalul miliardarilor din top.

Mai mult, din primele zece averi în 2002, doar una nu aparține unui american: cea a fraților germani Karl și Theo Albrecht, fondatorii rețelei de magazine cu discount Aldi.

Europa, în calitate de a doua forța economica a lumii, are 121 de miliardari, cei mai numeroși fiind, deloc surprinzator, germanii (29).

Ultimii ani au adus apariția în top a unor miliardari indieni, ruși și chinezi, ceea ce era de neconceput acum un deceniu. În schimb, timpul „tigrilor asiatici” a trecut; Asia avea 123 de miliardari în 1996, acum a ramas doar cu 70.

În continuare, Africa ramane continentul cel mai slab reprezentat, raportat la dimensiunile sale: în topul din 2002 figureaza doar doi miliardari din Africa de Sud.

Iar cu aceasta ajungem la tema discrepanțelor: averea celui mai bogat om din lume, Bill Gates – 52,8 miliarde de dolari – e mai mare decat PIB-ul Tunisiei, al Siriei sau al oricarei țari din America Centrala.

Numai ca discrepanțele s-au adancit și între miliardari: în 1990, diferența dintre primul și al zecelea clasat era de numai o suta de milioane de dolari; în 2002, diferența a crescut la 32,4 miliarde de dolari.

Mai departe, o comparație la nivel calitativ între averile incluse în topul global al revistei americane demonstreaza ca se poate ajunge miliardar practic din orice: dintr-o afacere cu fermoare, din creșterea porcilor, din acadele, din maritișul cu un miliardar care te lasa vaduva, din jocuri de noroc sau pur și simplu din furt, așa cum s-a întamplat cu un taiwanez care a facut contrabanda cu produse în China în timpul razboiului coreean și apoi s-a lansat în afaceri cu jocuri de noroc.

Mai la obiect ar fi poate de spus ca în 2002, cele mai multe averi (96) s-au facut în sectorul de „lifestyle” (media, moda, editare, turism și jocuri de noroc).

Caștigatori & perdanți

S-a vorbit foarte mult de faptul ca anul acesta, topul miliardarilor s-a scurtat din cauza recesiunii: fața de 538 în 2001, ediția din acest an are doar 497, iar valoarea însumata a averilor s-a redus de la 1,73 la 1,54 miliarde de dolari.

Jumatate din averi au scazut în ultimul an; cel mai mult (cu 91%) a scazut averea magnatului german al media Leo Kirch, ajungand la un singur miliard. Alte nume sonore au fost și mai nenorocoase, ieșind din top: marii perdanți ai anului sunt președintele AOL Time Warner, Steve Case și președintele Global Crossing, Gary Winnick.

Dar trebuie constatat ca mișcari se petrec realmente numai în partea a doua a clasamentului; primii zece sunt aproape aceiași ca anul trecut, unii schimbandu-și locurile între ei.

Bill Gates ramane cel mai bogat om din lume, chiar daca a pierdut 6 miliarde fața de anul trecut, iar legendarul investitor Warren Buffett – supranumit Oracolul din Omaha pentru flerul pe care îl are în materie de plasamente financiare – a reușit sa-și pastreze locul al doilea.

În ciuda pierderilor enorme ale companiei sale de asigurari dupa atentatele din 11 septembrie, el și-a marit averea cu 2,7 miliarde de dolari, ajungand la un total de 35 de miliarde de dolari.

Foarte discreta familie Albrecht, care deține lanțul Aldi, a urcat doua poziții și s-a instalat pe locul al treilea, cu o avere de 26,8 miliarde de dolari.

Familia Walton, fondatoarea magazinelor Wal-Mart, are cinci reprezentanți printre primii zece, cu averi între 20,8 și 20,4 miliarde.

S-ar zice ca, pe timp de recesiune, secretul reușitei în comerț e sa ai magazine cu discount; numai ca aceleași figuri se afla în „top ten” de cațiva ani buni.

În ce îi privește pe miliardarii nou-veniți în clasament, ei nu provin deloc din același domeniu și nici din aceleași țari: rusul Mihail Hodorovski s-a îmbogațit din petrol, israelianul Gil Shwed din IT, italianul Steno Marcegaglia din siderurgie.

E posibil ca numele lor sa nu ne trezeasca atatea rezonanțe ca Silvio Berlusconi, Lakshmi Mittal, Steven Spielberg sau Vagit Alekperov, confrații lor întru bogație, dar poveștile lor de succes sunt la fel de fascinante ca ale acestora din urma.

{i o sa cunoaștem destule în saptamanile care urmeaza. Am vazut cum arata clubul miliardarilor; începand de joia viitoare o sa-i cunoaștem și membrii.

Miliardari electronici

Epoca de aur a dot-com-urilor, cand grație Internetului s-au nascut peste noapte puzderie de milionari, s-a dovedit cu atat mai fasta pentru miliardari; în 1998, 1999 și 2000, topul Forbes al bogaților lumii a fost dominat de oameni din industria de IT, iar Bill Gates, client constant al topului înca din 1995, și-a atins maximul averii în topul din 1999, cu 90 de miliarde de dolari.

La un moment dat, euforia bursiera dusese valoarea averii lui Bill Gates la fabuloasa suma de o suta de miliarde de dolari, stabilind astfel un record, neegalat înca, al maximului de avere acumulata vreodata de un singur om.

Perioada care a urmat a întors însa roata, iar configurația topului Forbes a fost reflectat din plin momentul „dezumflarii balonului” dot-com-urilor.

Problemele juridice pe care le-a avut Microsoft și scaderea acțiunilor companiilor producatoare de tehnologie informatica au redus valoarea averii lui Gates la aproape jumatate în numai un an.

Alți șefi ai companiilor de Internet, cum a fost fondatorul site-ului de comerț electronic Amazon.com, Jeff Bezos, au fost înca mai greu loviți.

Într-un an, din 2000 pana în 2001, Jeff Bezos a cazut de pe locul al șaptelea în topul averilor americane din sectorul high-tech, pana pe 16. Averea sa a ajuns la 2,3 miliarde de dolari fața de 7,3 miliarde în perioada în care bursa îi era favorabila.

Si mai spectaculoasa a fost evoluția fondatorului site-ului de turism Priceline.com, Jay Walker, care a ajuns de pe locul 11 pana pe 91.

Priceline.com, una dintre companiile cele mai solicitate de pe Internet în anii 1998 și 1999, s-a impus printr-o gaselnița extrem de originala: îi solicita clientului sa menționeze suma pe care este dispus sa o plateasca pentru o calatorie, încercand apoi sa gaseasca o linie aeriana care sa ofere reduceri exact la acel preț.

Cat despre japonezul Masayoshi Son, fondatorul Softbank, averea lui a scazut în numai un an de la 76 la 5,6 miliarde de dolari.

De la momentul recordului sau din martie 2000, cand a depașit 5.000 de puncte, indicele bursei electronice Nasdaq a ajuns în martie 2001 la 1.890 de puncte.

Este explicabil, astfel, ca în topul bogaților lumii din 2001 au fost destule mișcari spectaculoase, în defavoarea miliardarilor high-tech: daca Bill Gates a reușit sa se mențina pe primul loc (dar cu 58,7 miliarde de dolari), prudentul investitor Warren Buffet a reușit sa preia locul al doilea de la patronul companiei Oracle, Lawrence Ellison, care a ajuns pe locul al patrulea, cu o avere de 26 de miliarde de dolari, fața de 58 de miliarde cu un an în urma.

Între primii zece din 2001, de altfel, în afara de Gates și Ellison, nu mai figureaza nici un miliardar high-tech, cu excepția lui Paul Allen, cofondator al Microsoft. Iar aceasta situație s-a menținut și în topul din 2002. Mai mult, cei trei sunt singurii dintre primii zece ale caror averi au scazut din 2001 pana în 2002.

Morala: nu climatul de dupa 11 septembrie e de vina pentru ca scad în continuare averile cladite pe calculatoare și Internet.

Bucuria lui Bin Laden

Atentatele teroriste de la 11 septembrie, panica în randul consumatorilor și prabușirea burselor dupa aceasta tragedie au dus la scaderi ale averilor celor mai bogați oameni din Statele Unite.

Mulți magnați americani au pierdut în zilele ce au urmat atentatelor pana la o treime din averea lor, în condițiile în care consumatorii americani și-au anulat proiectele de calatorii, vacanțe sau croaziere.

Cel care a pierdut cel mai mult a fost Micky Ariston, proprietarul Carnival Cruise Lines, cea mai mare companie de croaziere din lume, care în vremurile bune se putea mandri cu o cifra de afaceri de 3,8 miliarde de dolari.

Atentatele i-au provocat o pierdere de 1,7 miliarde de dolari (37%) din portofoliu, dupa un numar record de anulari anunțate de cei care nu au mai vrut sa plece în vacanța din cauza panicii.

La sfarșitul lunii septembrie 2001, Ariston avea o avere de 2,9 miliarde de dolari fața de 4,6 miliarde la sfarșitul lunii august.

În ceea ce-l privește pe miliardarul Kirk Kerkorian, el a pierdut 1,9 miliarde de dolari, adica aproape 36% din avere, din care o parte este investita în diverse complexe de cazinouri în Las Vegas, printre care MGM Mirage și MGM Grand.

Ca asemenea cifre sunt întotdeauna relative, dar și ca situația s-a îmbunatațit de atunci o dovedește faptul ca în februarie 2002, momentul la care Forbes a calculat cel mai recent top al celor mai bogați americani, valoarea averii respectivilor se redresase în mai mare sau mai mica masura, ajungand în unele cazuri chiar sa depașeasca nivelul de anul trecut, dinainte de atentate.

Morala: niciodata cei care au fost primii în vremuri de boom economic nu vor ajunge ultimii pe timp de recesiune.

Primii la sport și muzica

Clasamentul de anul trecut al celor mai bogați 50 de americani sub 40 de ani, publicat de revista Fortune, releva cu claritate ca a face avere din IT este apanajul tinerilor și ca noua economie este înca în stare din plin sa produca bogatași în America; primele noua poziții sunt ocupate numai de oameni care și-au caștigat astfel banii.

Surpriza clasamentului vine însa dupa primii noua, fiindca aici apar figuri noi din zona entertainment-ului (actorii Tom Cruise și Jim Carrey, cantarețul Sean Combs) sau a sportului (Dan Snyder, Michael Jordan, Tiger Woods), ceea ce demonstreaza ca aceste domenii sunt o sursa din ce în ce mai serioasa de caștiguri.

Crenguța NicolaeZIARUL FINANCIAR