Cu Nașul în București

01 02. 2005, 17:13
În mod normal, aici și acum ar fi trebuit sa citiți o cronica posibil acida a filmului After the Sunset. Dar omul propune și Dumnezeu dispune... Pe 26 ianuarie, taman de ziua unui personaj facut celebru de bancurile lui Mircea Crișan, cu puțin


În mod normal, aici și acum ar fi trebuit sa citiți o cronica posibil acida a filmului After the Sunset. Dar omul propune și Dumnezeu dispune…

Pe 26 ianuarie, taman de ziua unui personaj facut celebru de bancurile lui Mircea Crișan, cu puțin înainte de apus, am primit o veste nemaipomenita. Doua ore mai târziu, cu ajutorul neprețuit al unui taximetrist incredibil de docil, ma aflam într-o sala tiscita de studenți, alegatori, public, la etajul 1 al ATF, la 20 de metri de FRANCIS FORD COPPOLA.

Pornit, dupa propriile-i spuse, într-o calatorie filosofica de auto-descoperire, unul dintre ultimii regizori-zei din anii ’70 a profitat de popasul în România pentru a sta de vorba cu studenții de la teatru/film, în principal, și cu cine a avut pofta și noroc, în general.

A început prin a spune cine e și, mai ales, de unde și cum a început – în teatru . Apoi, un Coppola neașteptat de calm și deschis, mai ales pentru cine cunoaște poveștile halucinante din timpul filmarilor pentru Apocalypse Now, a raspuns cu placere întrebarilor, mai mult sau mai puțin inteligente, care l-au bombardat din toate parțile.

Am aflat de la maestru lucruri pe care le știam: împreuna cu Walter Murch a inventat conceptul de sound designer la Conversația, de 10 ani traiește din recolta de vin și încearca sa puna pe picioare mega-proiectul Megalopolis, regizorul sau favorit e Kurosawa, datorita corporațiilor, filmul independent a devenit un nonsens.

Lucruri pe care ar fi trebuit sa le știu: prim-planul s-a demonetizat, personajele din Nașul au prins contur în timpul unei mese cu spaghetti, vin, Brando, Pacino, Robert Duvall și James Caan, Revenge of the Sith e mai aproape de Shakespeare decât de Flash Gordon, Spielberg refuza sa-și monteze filmele pe computer.

Lucruri absolut inedite: Filantropica e un film aproape OK, poate nițel prea sardonic, în timpul filmarilor pentru Apocalypse drogurile s-au consumat cu moderație (sic!), Eliade e extrem de „prizat” în Napa Valley iar fostul protejat Lucas l-a creat pe Jabba the Hutt dupa chipul și asemanarea mentorului sau.

Dupa doua ore cât doua minute, înca zâmbind din pricina celei mai caraghioase întrebari posibile („Va place de Robert Downey Jr. ?”) Coppola a dat câteva autografe, s-a pozat cu cei mai norocoși și a șters-o la masa, în așteptarea avionului pentru Moscova de a doua zi.

Vin Oscarurile, vine Episodul 3 în mai, King Kong la iarna…

În ceea ce ma privește, evenimentul cinematografic al anului tocmai s-a petrecut. La București.

Andrei Cretulescu