Cu cutitul la os…

Fac ce fac si, inevitabil, mi-aduc aminte de versurile baietilor de la Parazitii… „Într-o tara de c**** totu-i pe dos, privesti în sus, totul merge-n jos”. Ma trezeste dimineata radioul. Prin urmare, înca înainte de a ma spala pe dinti, ma spal pe creier. Cu reclame. Le înghit, mai mult din lene. Lenea de a întinde mâna si a opri aparatul la timp.

E bucuria mare la matinal. Bucuria se regaseste evident pâna si în calupurile publicitare. Tara merge înainte. Românii cumpara tot mai mult, asa ca vânzatorii se grabesc si ei sa deschida cât mai multe magazine. E si cazul celor care comercializeaza masini. Ei se numesc mai pretentios dealeri sau importatori, iar magazinele lor show-room-uri. Ma doare capul.

Zic ca ma doare capul, pentru ca de o luna si jumatate am una dintre masini în service. Unicul service pe care îl poseda la ora actuala importatorul cu pricina. Importator care se bucura mai nou în fiecare dimineata ca a mai deschis un show-room. Al treilea. Vinde deci. Ma doare capul si mai tare. Vinde mai mult. Înseamna ca e si mai mare aglomeratia la service. Nasol.

Sincer nu mai am nici o speranta. Daca la doua show-room-uri, pentru o jeanta si bara din spate, masina asteapta de 6 saptamâni, odata cu al treilea nu-mi mai ramâne decât o singura sansa. Sa deschid într-o dimineata radioul si sa aud ca, dupa cel de-al treilea show-room, importatorul va deschide si un al doilea service. Dar pentru asta mi-e teama ca trebuie sa emigrez.

Andi Moisescu