Cronicile mafiei americane

Grupările mafiote din Statele Unite au apărut în New York, progresînd, în timp, de la mici escrocherii în ghetourile de italieni săraci la, într-un final, organizaţii internaţionale. Mafia americană a început cu La Mano Nera (Mîna Neagră), care jecmănea imigranţii – scrisorile de ameninţare erau marcate, în josul paginii, cu amprenta în cerneală neagră a unei palme. Pe măsură ce tot mai mulţi gangsteri sicilieni veneau în SUA, activităţile criminale s-au extins de la stoarcere de bani la cămătărie, prostituţie, droguri şi alcool, jafuri, răpiri şi omoruri. Dacă pînă în 1920, actele de acest gen erau ţinute sub control, o dată cu introducerea prohibiţiei, acestea au explodat. În Chicago, sindicatul lui Al Capone conducea oraşul. În New York, două facţiuni ale crimei organizate au început să se lupte pentru supremaţie, generînd astfel războiul Castellamarese. O dată cu moartea lui Joseph Masseria, liderul uneia dintre facţiuni, războiul a luat sfîrşit, iar cele două grupări s-au unit, dînd naştere astfel organizaţiei Cosa Nostra. Salvatore Maranzano, primul lider al mafiei americane, a fost lichidat după numai şase luni de “domnie”, iar locul i-a fost luat de Charles “Lucky” Luciano. Totuşi, Maranzano rămîne omul care a elaborat un ansamblu de reguli pentru organizaţie, a pus la punct ierarhiile (descrise pe larg în cartea lui Mario Puzo “Naşul”) şi a stabilit proceduri pentru rezolvarea disputelor. Pentru supravegherea afacerilor, Luciano a format “Comisia”, care includea capii a şase sau şapte familii. În 1963, Joseph Valachi a devenit primul membru Cosa Nostra care a spus lucruri “din casă”. Fiind recrutat de FBI şi apărînd în faţa unei comisii speciale a Senatului, Valachi a dezvăluit numele, structura, codurile, ceremoniile de depunere a jurămîntului şi membrii acestei organizaţii. Pînă atunci, toate acestea fuseseră secrete.