Cele cinci povestiri, ce aparţin lui Dino Buzzati (din volumul “Cele mai frumoase povestiri”) şi Charles Dickens, dramatizate de Cristian Balint, vorbesc despre acelaşi lucru: momentul trecerii dincolo şi manifestările acestui “dincolo” în lumea de aici. Frumuseţea lor constă în finalul lor deschis. Frumuseţea spectacolului constă în materializarea acestui final deschis, trasând culoare de trecere prin spaţiul fizic al spectacolului dar şi prin spaţiul interior al spectatorului, căruia reuşeşte să-i inducă o stare de elevaţie aproape fizică.
Forţa spectacolului stă în trupa de actori tineri – absolvenţi şi studenţi ai secţiei Actorie a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti – care împreună cu regizorul Cristian Balint (la rândul său actor, pe care îl puteţi vedea în rolul principal din spectacolul “Este doar sfârşitul lumii” la Teatrul Odeon) au creat un spaţiu emoţional dens, care te înconjoară asemeni unui câmp electric de înaltă tensiune. De mult nu am mai văzut o distribuţie atât de unitară, în care fiecare actor să fie la înălţime…
Citiţi continuarea articolului pe site-ul Time Out Bucureşti