Cronică – Sinucigaşul

O farsă tragică expusă în termenii unei comedii în­grozitoare, la care după ce râzi eşti împins în faţa unei meditaţii profun­de. Dra­maturgul rus Nikolai Erdman a deschis prin piesa sa o reflectare comică asupra sensu­lui istoric şi tragic al vieţii, con­­­trolând personajele pe un traseu pornit de la un realism înfri­coşător la un absurd comic şi tragic, în acelaşi timp. Dacă reproşezi ceva specta­co­lului regizat de Felix Alexa la Tea­trul Naţional, este nesiguranţa aces­tor alunecări, care, la lectură, a­duc far­me­cul tex­tului.

Regizorul a optat pen­tru o abor­dare realistă, în­treruptă foarte rar de căderile în labi­rin­tul (absurd) al minţii lui Podsekal­nikov – sinuci­ga­şul –, in­ter­pretat de Dan Puric, căruia i se ofe­ră un rol din care poa­te face per­for­manţă. Disperarea şomerului care vrea să se sinucidă este pretextul lui Nikolai Erdman de a aduce o critică, pe cât de voalată, pe atât de dură, regimului comunist care se instaura pe nesim­ţite nu doar în Rusia, ci mult mai peri­culos în mintea maselor…

 

Citiţi continuarea articolului pe site-ul Time Out Bucureşti