Cronică – Interpretul

Când mergi la o bulevardieră ca “In­terpretul”, bine construită dra­ma­tur­gic şi cu răsturnări de situaţie cap­ti­van­te din punctul de vedere al u­mo­­rului, cu actori care încu­ra­jea­ză con­­­­vingerea că vei participa la o co­medie “adevărată”, aştepţi, cel pu­ţin, să te prăpădeşti de râs. Numai că pen­tru acest efect ai nevoie de o abor­dare foarte serioasă, con­dusă re­gi­zo­ral după chipul şi măsura acto­ri­lor.

Dacă nu se întâmplă aşa, re­­zul­tatul este “divertisment ieftin, ca la tele­vizor”, cum a comentat un spectator în spatele meu, în timpul uneia din­tre primele reprezentaţii de la Tea­trul Foarte Mic. Este adevărat că o astfel de comedie se rodează în timp, după un lung şir de spectacole. |nsă, în cazul de faţă, problema porneşte din con­strucţie, pentru că Radu Gheor­ghe nu se decide asupra unei formule clare…

Citiţi continuarea articolului pe site-ul TimeOut Bucureşti