Criza financiara incepe sa vada luminita de la capatul tunelului

Exista voci care spun ca ce-a fost mai rau a trecut: criza economica s-ar apropia de final, iar economia internationala, deja incepand din luna iulie, ar putea da semne de intremare.

Ce-i drept, in plan international semnalele pozitive nu lipsesc: bursele au castigat ceva puncte, Japonia a anuntat ca productia industriala este in crestere, in Italia sectorul auto inregistreaza o revenire usoara gratie eco-stimulentelor, iar in Statele Unite increderea consumatorilor indica o inversare a tendintei. Criza sa aiba intr-adevar zilele numarate? Asa s-ar parea, potrivit unui document recent publicat de analistii Citigroup SUA, in care se prevede o potentiala relansare a economiei americane in urmatoarele 12 luni.

Multi experti privesc insa cu suspiciune previziunile prea optimiste: in timpul unui congres desfasurat la Hong Kong, Nouriel Rubini, economist la New York University, a avertizat ca recuperarile realizate saptamanile trecute la Burse nu sunt altceva decat niste “sucker’s rally”. Si mai ales, a prevazut ca Statele Unite vor atinge un nivel al somajului de 11% inainte de finele lui 2010 si se vor lovi din nou de probleme in sectorul financiar. "Pierderile sunt mult mai mari decat se afirma”, a declarat expertul, convins ca “bancile nu dispun de suficiente rezerve”.

De altfel, pentru majoritatea bancilor americane, situatia pare destul de “neagra”; si nici Fondul Monetar International nu da semne de mare optimism: la fiecare reevaluare a estimarilor cu privire la criza, cifrele sunt tot mai “intunecate”. In ultimul Raport asupra Stabilitatii Financiare, FMI afirma ca asa-numitul "credit crunch" va ajunge sa coste peste 4 mld. de dolari doar in economiile avansate, iar bancile europene si americane vor avea nevoie de noi injectii de capital, daca vor dori sa se intoarca la nivelurile de la mijlocul anilor ’90.

2010: anul debitului. Potrivit expertilor Fondului, restrangerea creditelor produce efecte destinate sa dureze inca mult timp, iar “convalescenta” va fi lunga si costisitoare. Si in acelasi timp, ei prevad pentru 2010, o explozie a datoriilor publice nationale.

Cat despre economia romaneasca, aceasta este in cadere, iar potrivit pesimistilor, anul acesta nici nu par sa existe sanse de redresare. Prognoza Comisiei Europene arata ca in urmatorii doi ani nici vorba de crestere economica, in vreme ce somajul pe acest an ar putea ajunge la 7%. Tot pentru anul viitor, specialistii europeni anticipeaza o crestere a deficitului bugetar la 5,5 %.

Recent, comisarul european pentru economie si politică monetara, Joaquin Almunia, a avertizat mai multe state comunitare cu masuri disciplinare pentru depasirea pragului deficitului bugetar de 3% din Produsul Intern Brut, stipulat de tratatul de la Maastricht. Potrivit Comisiei Europene, deficitul bugetar mare din 2008 (5,4% din PIB) ar fi fost determinat de cheltuielile realizate peste nivelul planificat, in special in ceea ce priveste salariile bugetare si transferurile sociale.

Conform Raportului dat publicitatii de Bruxelles, Bugetul de Stat pe 2009 al Romaniei contine mai multe masuri de reducere a deficitului, printre care o inghetare a recrutarii de personal si reducerea mai multor bonusuri din sectorul public, taieri de cheltuieli cu serviciile si subventiile, limitarea cresterii pensiilor si a inflatiei, o crestere de 3,3 puncte procentuale la contributiile sociale si o devansare a programului de crestere a accizelor.

In acelasi timp insa, Comisia mai estimeaza si ca datoria publica guvernamentala a Romaniei va creste puternic in 2009, la 18,2% din Produsul Intern Brut (de la 13,6% anul trecut), urmand ca in 2010 sa ajunga la 22,7%.

“Sperietoarea” numita deflatie

Ce este deflatia, si de ce reprezinta ea “sperietoarea” bancilor europene?

Este opusul inflatiei, asadar o diminuare generala a nivelului preturilor; mai ca pare un lucru bun, desi in realitate nu inseamna nici pe departe ca marfurile vor costa mai putin si vom fi cu totii mai bogati.

Realitatea este mai “perversa”: cand preturile scad, recesiunea in loc sa incetineasca se agraveaza. Motivele sunt doua:

Consumatorii, in speranta ca preturile vor continua sa scada, amana sa faca cumparaturi; apoi creste rata dobanzii reale (data de diferenta intre rata dobanzii nominale adica dobanda cu care Banca Centrala imprumuta bani altor banci si inflatie).

Pentru oamenii de rand consecinta deflatiei se traduce printr-o crestere a costului imprumuturilor, creditelor ipotecare si a finantarilor, tocmai cele care ar putea stimula cererea relansand economia. Deflatia creeaza asadar un cerc vicios.

Ca atare, la ora actuala Banca Centrala Europeana se gaseste in delicata situatie de a decide intre cai de actiune total opuse.

Una ar fi aceea de a nu lasa sa scada, cu niciun chip, costul banilor sub 1%. Expertii sunt toti de acord asupra faptului ca un cost al banilor prea redus risca sa favorizeze comportamente lipsite de prudenta, cele aflate de altfel la originea crizei; dar in acelasi timp, un cost al banilor excesiv de ridicat ameninta la randul lui sa blocheze accesul companiilor la credite, blocand economia.

In ultima instanta, BCE trebuie sa puna in practica o delicata politica a compromisului, care pe de-o parte sa permita stimularea relansarii consumului si a investitiilor, pe de alta sa evite deflatia, cea care ar scufunda economia multor tari europene. Potrivit Standard&Poor’s, in categoria tarilor cu cel mai inalt grad de risc se afla Spania, Marea Britanie si Irlanda, posesoare ale unei datorii publice ridicate.

Si totusi, bine ar fi “sa ne scoatem criza din cap”, daca e sa-l ascultam pe guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, Mugur Isarescu, conform caruia politicienii romani abordeaza criza economica intr-o maniera "supra-inflamata". Asadar, catastrofismul este inutil, iar solutii exista. "Solutiile le gasim in lucrarile de specialitate si in bunul simt. Restul e zgomot", declara Isarescu recent, intr-un discurs sustinut la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi.