Criza de crestere a firmei

Un tanar manager, proprietar al unei afaceri de 100 de milioane de dolari anual, apeleaza, atunci cand lucrurile merg prost in companie, la serviciile unui preot care-i alunga duhurile necurate. Un industrias spune ca, in momentul in care a crescut numarul de angajati din companie, a descoperit ca are probleme de comunicare, dar a apelat la consultanta. Fiecare e constient ca are probleme, fiecare a incercat sa le rezolve.

Lipsa de comunicare, aglomeratia de la usa directorului executiv, lipsa de timp sau poate chiar oboseala pe care le poate simti un intreprinzator a carui afacere a ajuns la un anumit nivel, cateodata chiar un nivel nesatisfacator al rezultatelor companiei sau grupului de companii, pot fi simptomele unui rau pe care manualele de management l-au identificat si care poarta si un nume, criza de crestere.

In Romania lui 2006, unde problemele sunt fiscalitatea sau crizele politice, pretul utilitatilor sau criza de personal, putini intreprinzatori par constienti de aceasta problema si chiar mai putini sunt dispusi sa o recunoasca si sa actioneze.

Un prim scenariu ii priveste pe intreprinzatorii care au avut succes in perioada de crestere a companiei, au supravietuit si s-au adaptat pietei; in mod natural si conform specificitatilor romanesti, ei si-au extins afacerile, dar au facut-o de multe ori haotic: micul magazin a generat suficiente castiguri pentru achizitionarea hotelului/restaurantului local, in cadrul procesului de privatizare afacerile s-au extins si cu mica fabrica locala, iar in aceste conditii transportul local s-a integrat firesc. Ulterior, in functie de evolutia pietei si pe masura dezvoltarii economice a zonei, intreprinzatorul s-a extins cu afaceri fie in domeniul constructiilor, fie al aprovizionarii cu materii prime, fie cu distributii de carburanti sau altele asemenea – sau cu toate la un loc. In toata aceasta perioada numarul de angajati creste linear iar numarul problemelor exponential.

de Dorin OANCEA
Business Magazin