Cristina Jurca – Sănătatea cea de toate zilele…

– Cazul băieţelului care a murit în urma unei anestezii a bulversat o ţară întreagă. În ce măsură te-a afectat pe tine?
Nu m-am lăsat afectată de acest caz. Îmi fac meseria. Bulversante pentru toţi – de la colegi pînă la telespectatori, au fost imaginile în care tatăl copilului ieşea din clinică, lîngă un angajat IML care purta trupul băiatului său, învelit cu un cearşaf alb. Este dureros să intri într-o clinică privată cu un copil care este pe picioarele lui (chiar dacă are malformaţii de la naştere) şi să afli, după cîteva ore, că el nu mai este. Gravă mi se pare seria de erori care pot duce la moartea unui pacient.

– Cît de greu ţi-a fost să abordezi acest caz?
Dificilă a fost mai curînd punerea cap la cap a faptelor. Declaraţiile erau contradictorii. Mărturiile părinţilor, comunicatele oficiale ale clinicii în care a avut loc tragedia nu reuşeau să se pună de acord. Iar din anchetă, detaliile au ieşit greu la iveală. Oricum, orice informaţie care a ieşit pe post are în spate ore întregi de investigaţie, a mea şi a colegului meu Remus Achim. Am reuşit să vorbim cu medici de la clinica din Austria, unde a mai fost tratat copilul, şi am cules date despre protocolul de proceduri în cazul terapiei intensive de la cele mai mari nume ale ATI-ului din România.

Radiografia sănătăţii

– Acoperi un domeniu foarte amplu şi complicat: sănătate. De cît timp lucrezi în acest domeniu?
Lucrez de cînd am intrat în televiziune. Am bătut sute de spitale în toată ţara. Experienţa în acest domeniu m-a învăţat că sistemul medical este bolnav pînă în profunzime. Oameni de mare calitate profesională se luptă cu lipsurile din secţii. Specialişti slab pregătiţi nu ştiu cum să-şi ajute pacienţii, pentru că şcoala noastră de medicină a rămas în urmă, iar cei buni pleacă afară. Zeci de spitale stau să cadă, bolnavii îşi cumpără seringi şi catetere, directorii sînt schimbaţi de partidele care se perindă la putere şi fiecare ministru vine cu strategia lui. Un domeniu pe care-l vezi cu ochiul liber, în fiecare zi, incoerenţă, haos, drame, profe­sori cu mîini de aur care salvează vieţi doar cu bisturiul.

– De ce ar trebui să ne ferim cel mai tare atunci cînd ajungem într-un spital?
În primul rînd, ar trebui să ne ferim, să ne îngrijim, ca să nu ajungem la spital. În al doilea rînd, ar trebui să ajungem să mai povestim cu medicii înainte ca să ne doară ceva. Pre­venţia este cel mai sănătos trata­ment. În al treilea rînd, cereţi-vă respectuos drepturile.

– Care sînt previziunile tale în ce priveşte sănătatea în România?
Din păcate, nu văd schimbări în bine. După contribuţiile la CAS şi plăţi ”informale”, după ce că pacienţii cumpără tot, de la medi­camente pînă la feşe, Ministerul sănătăţii mai pune un bir prin sistemul de coplată. Este păcat că am ajuns să plătim de 3-4 ori mai mult şi să fim trataţi atît de prost… Cred că ar fi foarte bine să existe o lege a malpraxisului aplicabilă, pentru că nici o firmă de asigurări, deşi încasează sume imense, nu a despăgubit un pacient. Medicii sînt şi ei oameni, greşesc. Se întîmplă şi în străinătate, numai că acolo, bolnavii şi rudele sînt despăgubiţi, pentru că de aceea îi spune ”asigurare de malpraxis”.

Bolile sistemului medical

“Experienţa în acest domeniu m-a învăţat că sistemul medical este bolnav pînă în profunzime. Oameni de mare calitate profe­sională se luptă cu lipsurile din secţii. Specialişti slab pregătiţi nu ştiu cum să-şi ajute pacienţii, pentru că şcoala noastră de medicină a rămas în urmă, iar cei buni pleacă afară”