Cristina Jurca, buturuga mică răstoarnă carul mare

Corespondentul Ştirilor ProTv vine dintr-o familie cu trei fete cucuiete şi doi părinţi de la care a învăţat ce înseamnă decenţa şi bunul simţ, dar şi să fie încăpăţânată atunci când situaţia o cere. Ce simte Cristina atunci când reportajele sale ajută la rezolvarea unor probleme importante pentru societate, aflăm imediat.

– Ce parte a jobului tău îţi place cel mai mult?

Cel mai mult îmi place să „sap” şi să pun cap la cap informaţiile pe care le adun. Apoi, evident, îmi place să mă uit la rezultatul muncii mele prin ochii altora. Satisfacţia vine când mă contactează oamenii, când mă sună sau îmi scriu şi îmi spun că după ce „am dat la televizor” situaţia în care erau, totul s-a remediat. Privesc meseria ca pe un tot. Sunt părţi care îmi plac şi părţi care nu îmi plac. De exemplu, urăsc cel mai tare momentele când autorităţile se ascund în tăcere şi încearcă să-şi pitească problemele. In România, instituţiile de stat nu au învăţat lecţia comunicării cu oamenii. Mulţi şefi cred că nu sunt în niciun fel obligeţi să răspundă românilor din banii cărora sunt plătiţi.

– Care este calitatea ta cea mai mare?

Vorbesc rar despre „calităţile” mele. Am crezut tot timpul că despre asta vorbesc oamenii care mă înconjoară. Am să spun despre un defect pe care îl am: încăpăţânarea, atunci când cred că am dreptate sau ca nişte oameni au dreptate. La calităţi, am să menţionez, totuşi, una. Cred că… sunt un om foarte corect. Şi în relaţiile de la muncă, şi în cele personale.

– Ştiu că îţi place să călătoreşti. Unde ai vrea să ajungi cu orice preţ în viaţa asta?
„Orice preţ” e mult spus. Imi doresc să ajung în multe locuri. In general, acolo unde mi-am dorit cu adevărat am ajuns. In Noua Zeelandă am fost de 2 ori şi am să merg în fiecare an. E un loc în care îmi încarc bateriile. Am adăugat pe listă China şi Japonia. Cred că e fascinant şi va fi ceva ce nu am văzut până acum. In rest, mi-a plăcut mult în Moscova, Zurich şi toată Franţa.

– Unde te vezi peste 10 ani?

E o întrebare intimă. Am să mă rezum la a vă spune că mă văd mamă, mă văd ajutând oameni mai mult decât reuşesc să o fac acum. Mă văd plimbându-mă prin lume cu familia.

– Ce alte pasiuni în afară de meseria asta mai ai?

Imi plac foarte mult concertele şi încerc să ajung la cât mai multe. Colecţionez albume cu artiştii mei preferaţi, îmi strâng, exemplar cu exemplar cărţile autorilor mei preferaţi. Călătoresc, aşa cum spuneam… Citesc şi… mai pierd ore întregi citind revistele de modă, aplicaţiile cu toate colecţiile. Cred că mă poate testa oricine. Recunosc o piesă vestimentară foarte uşor – colecţia, anul şi designerul care a gândit-o.

– Reportajele tale despre criza iodului radioactiv, difuzate de Pro Tv au avut o finalitate benefică. Cum te-ai simţit?

Cum mă simt de fiecare dată când eu sau un coleg ajutăm la rezolvarea unei probleme. Mă gândesc la oamenii care au de câştigat din asta şi mă doare că de fiecare dată funcţionarii trebuie împinşi de la spate ca să-şi facă treaba.

– In ce măsură te afectează pe tine personal, munca pe care o desfăşori?

Mă afectează din toate punctele de vedere. Mă impresionează ce văd, mă doare, uneori plâng de neputinţă. Atunci când văd oameni care sunt în stadiu terminal şi care poate, dacă ar fi fost ajutaţi din timp, ar fi avut mai multe şanse… Sar în sus de bucurie, cad lată de oboseală, mă urnesc, câteodată greu din pat, mă frustrează multe lucruri, mă umplu de energie altele… Dar e meseria care mă împlineşte şi pe care o fac cu drag. Am o relaţie foarte pasională cu meseria mea.

– Spune-ne ceva despre familia ta.

E o familie frumoasă, cu oameni corecţi. Ardeleni care atunci când îşi dau cuvântul nu au nevoie de semnături pentru că se ţin de vorbă. O soră frumoasă şi deşteaptă în Noua Zeelanda, căsătorită cu un bărbat perfect, cu simţ al umorului, calm, inteligent şi gentleman. O soră frumoasă şi deşteaptă în Sibiu. Nişte parinti de care sunt mândră şi care au decenţă.

Nicoleta Nicolae