Cristian Tabără spune povestea ceangăilor

Satul Lespezi, comuna Gîrleni. Aici este concentrată o comunitate de ceangăi aflată în zi de sărbă­toare, căci Asociaţia maghiarilor ceangăi a organizat un concurs de cîntece tradiţionale. Cristian Tabără a încercat să afle de la aceştia cîteva lucruri despre originea şi identitatea ceangăilor, însă pentru oamenii simpli acestea se confundă cu legenda. Ceangăii sînt perfect integraţi în Romănia, însă în ultima vreme se încearcă şi o reapropiere de cultura şi limba maghiară. Căci, deşi persoanele adulte vorbesc ceangăieşte, mulţi dintre copii nici nu mai înţeleg acest grai. “Sîntem un fel de corcituri”, cred ceangăii, “nici unguri nu sîntem cum trebuie, nici romăni, dar bani putem cheltui romăneşte foarte bine“.

Un singur lucru este foarte clar pentru ceangăi – identitatea lor este în primul rînd una religioasă. “Neamul” de la care se revendică ceangăii este cel catolic, iar “descendenţa” lor, una spirituală. Lăsînd disputele referitoare la originea şi limba lor în seama lingviştilor, istoricilor şi a altor specialişti, ceangăii au reuşit să armonizeze, cu înţelepciune, elementele romăneşti cu cele maghiare. Aşa se face că, în aceas­tă comunitate, există ceangăi pe care-i cheamă Ion, Anton sau Petrică şi care mărtu­risesc, într-un grai al limbii maghiare, că sînt romăni de cînd se ştiu.