– Prezinţi de ceva vreme emisiunea „După 20 de ani”. Cum erai tu acum 20 de ani? Care erau visele tale? Iţi imaginai că aşa va arăta viitorul?
In iunie 1992 eram în liceu şi trăiam din plin minunea care se numea vacanţa de vară! Nu-mi făceam griji pentru viitor, dar vedeam cum oamenii maturi din jurul meu îşi găseau cu greu locul în noua lume, liberă. Ştiam cumva că viitorul va include computere ieftine şi rapide, locuri de muncă interesante, călătorii libere şi multe experienţe incredibile. Doar visam ca informaţia, cărţile, muzica vor circula atât de rapid şi de simplu. Mă aşteptam sincer (şi, evident, naiv) ca, foarte simplu şi foarte repede, România să devină de-a dreptul o ţară occidentală, în care repectul legii şi libera iniţiativă vor domni.
– După toate cazurile prezentate la „România, te iubesc!”, care este cea mai mare satisfacţie pe care ai avut-o? Dar cea mai mare dezamăgire?
Copiii în situaţii critice sunt cele mai sensibile subiecte prezentate de corespondenţii „România, te iubesc!”. Copiii singuri, mai ales, care cresc departe de o familie care să îi iubească şi să-i ocrotească. Mă bucur mult că astăzi procedura adopţiei s-a simplificat, şi că există o iniţiativă ce pedepseşte părintele care, plecând de bună voie, îşi lasă copilul singur. Sunt mândru că reportajele echipei ‘România, te iubesc!”, difuzate în ultimii ani, au contribuit la îmbunătăţirea acestei legislaţii.
Pe de altă parte, este trist că, an dupa an, corespondenţii „România, te iubesc!” revizitează locuri sau situaţii care odată ne-au indignat pe toţi, şi care nu reuşesc, nu vor să se schimbe. Păduri tăiate fără milă, instituţii de stat în care se fură cu acte în regulă, dispreţ faţă de pacienţi, agricultură ineficientă: doar câteva exemple în care simt o mare dezamăgire. Sunt domenii şi situaţii în care corespondentii „România, te iubesc!” vor reveni şi vor insista, deoarece cred că lucrurile se vor schimba.
– Cum te simţi în postura de viitor tătic? Ce îţi doreşti pentru viitorul tău copil, peste 20 de ani?
Ca viitor tată, sunt încântat şi foarte bucuros. Absorb sfaturi şi informaţii, citesc despre primele luni/primii ani de viaţă ai unui om, dar am aflat deja că nimic nu mă poate pregăti cu adevărat pentru acele momente. Trebuie trăite! Pentru viitorul meu copil îmi doresc să trăiască sănătos într-o ţară care să fie dreaptă şi generoasă cu cei care caută şi găsesc oportunităţi cinstite de a duce o viaţă frumoasă.
Gabriela Groza