Cristian Botez – Pe urmele… autorului necunoscut

Cristian lucrează de mulţi ani ca jurnalist de investigaţii, ba chiar a urmat şi o şcoală de detectivi particulari. Pasionat de romanele poliţiste şi de detectivi, reporterul de la Antena 1 şi-a îndreptat atenţia spre investigaţii după ce a fost jefuit în plină zi: ”Dintotdeauna mi-au plăcut romanele poliţiste şi modelul detectivului în floarea vîrstei, plin de umor, dur, dar capabil de gesturi tandre, flegmatic, uşor afemeiat, uneori singuratic. Şi autori ca James Hadley Chase, Dashiel Hammet, San Antonio sau Edgar Wallace m-au inspirat din plin. Prin ‘91, cînd eram la , mi s-a furat, într-un magazin din centru, geanta cu aparate foto. Erau vreo zece şuţi, eu întindeam pe tejghea nişte jachete de jeans, iar unul din hoţi a ţinut (a mascat cu ceva – un pulover) geanta mea, după care au furat-o. Am făcut scandal, m-am bătut cu ei, s-a spart un geam, le-am zis cine sînt şi că le stric vadul şiîntr-un minut s-au făcut nevăzuţi. M-am ales cu buza spartă, dar îmi recuperasem sculele foto. Ăsta a fost începutul. Ei bine, mai tîrziu, am început să public, în diferite reviste, şi seriale de povestiri poliţiste”.

Cum arată lumea interlopă? O ”societate” pe care jurnalistul Cristian Botez o cunoşte foarte bine. ”Cunosc centrul Capitalei, în special, dar şi unele cartiere, aşa cum îşi cunoaşte un şacal jungla. În zona asta, te mişti bine dacă ştii limbajul hoţilor – hoţi, la modul general vorbind. Limbajul exprimat verbal, dar şi cel al trupului, ca şi cel de grup. Înţelegerea limbajului de grup înseamnă, de exemplu, să sesizezi, fără să te holbezi fix, prezenţa unui grup de hoţi de buzunare într-o staţie de autobuz sau într-un centru comercial”. Pe lîngă investigaţii, Cristi a fost şi corespondent de război. Astfel, a ajuns în zone de conflict ca Sarajevo, Somalia, Irak sau Afganistan. “În Sarajevo, am trăit experienţe teribile. Şi de război, dar şi de viaţă. Am aflat ce înseamnă tăcerea unei străzi unde, într-un bloc, stă la pîndă un lunetist. Iar în ’94, am fost în Somalia. Dimineaţa, scuturam cizmele militare de scorpioni. Mergeam pe TAB-uri în teritoriul triburilor, făceam poze ca la castelul cu fantome şi ne întorceam la bază. Un american se certase cu un italian, ambii militari în bază. Yankeul a tras două gloanţe spre cabina în care macaronarul făcea duş. Aşa, ca să se vadă cine e şeful. Ştiţi ce-mi pare rău? Puteam să devin cetăţean somalez cu un dolar. Atît costa să-ţi faci un paşaport”, povesteşte jurnalistul.

În faţa camerei
Ţinînd cont de experienţa sa ca reporter de investigaţii, era normal ca prezentatorul emisiunii ”Autor necunoscut” de la Antena 1 să fie Cristian. ”Iniţial, am fost solicitat să fac proiectul unei emisiuni cu poveşti din puşcării, una dintre specialităţile mele. Era însă prea «de nişă». Ulterior, după mai multe încercări din partea mai multor echipe, s-a optat pentru această variantă. Era vorba, la început, doar să prezint materialele, dar n-am putut să nu mă implic în investigaţii. Structura e cam aceeaşi la fiecare ediţie. Un caz de crimă, în care ucigaşul nu a fost identificat şi, evident, nici prins, un caz de tîlhărie, viol sau altă infracţiune cu violenţă şi un caz de dispariţie a unui copil. La această dată, în bazele Poliţiei, sînt înregistrate 250 de omoruri, 100 de violuri, 75 de pruncucideri, vreo 10.000 de tîlhării. Toate cu autori necunoscuţi. Le alegem pe cele care au stîrnit cele mai mari bătai de cap anchetatorilor, pe cele în care şansele ca, prin difuzare, să apară indicii noi sînt mai mari. Principalul scop al acestei emisiuni este implicarea publicului, a celor care urmăresc reportajele şi anchetele prezentate, în descoperirea unor noi indicii, a unor noi mărturii care să reactiveze ancheta. Indiferent despre ce caz este vorba. O reconstituire, o fotografie a unui suspect sau a unei persoane dispărute, sau, pur şi simplu, pomenirea unui nume – toate acestea îi pot face pe oameni să-şi amintească lucruri petrecute poate şi cu ani în urmă. Noi asta spunem în emisiune: ”.