Cristi Neamtu a fost inmormantat

Zeci de mii de craioveni au însotit ieri sicriul lui Cristian Neamtu, portarul Universitatii mort la 22 de ani, iar alte mii au fost acasa la el, la stadion sau la biserica. Familia, prietenii si colegii sai de echipa si-au amestecat durerea cu cea a multimii.

Ion Oblemenco a fost tunarul Craiovei si primul antrenor care a reusit eventul cu Universitatea, în 1981. Constantin Otet a izbutit prima performanta istorica pentru cluburile din România, calificarea în semifinalele Cupei UEFA, în ’83. Acesti doi oameni probabil ca au fost cei mai iubiti din Banie si putini credeau ca dragostea pentru altcineva o poate depasi. Ei bine, miracolul s-a produs ieri, cînd Cristi Neamtu a fost condus pe ultimul drum de zeci de mii de olteni, iar ceremonia înmormîntarii s-a petrecut, la Cimitirul Sineasca, în vazul a cel putin 10.000 de suflete!

Stoican în negru

La locuinta fostului portar al „Stiintei” din cartierul George Enescu s-au strîns sute de prieteni, fosti colegi de scoala si de la tineret, vecini sau oameni simpli înca de la primele ore ale diminetii. Astfel încît, la 12:35, cînd au sosit colegii de echipa direct de la Otopeni, asistenta depasise numarul spectatorilor Universitatii la majoritatea meciurilor de acasa din ultima vreme. Îmbracat complet în negru, ceilalti jucatori fiind în treninguri, capitanul Flavius Stoican a fost primul care si-a facut curaj si a înaintat prin multime pentru a ajunge la capatîiul fostului coechipier.

Lumînarea lui Suleap

În urma lui, plîngînd în hohote, antrenorul Florin Marin, „vicele” Dan Sendrea, secunzii Ciurea si Popovici, precum si restul alb-albastrilor. A lipsit Gabi Vochin, care are piciorul în ghips, însa a fost prezent cel care l-a lovit involuntar pe Neamtu la antrenamentul de acum 10 zile, Marius Suleap. Cu capul plecat, simtind povara miilor de ochi atintiti asupra sa, Suli a urcat printre ultimii în apartamentul 7 în care odihnea Cristi. A aprins o lumînare, a îngenuncheat lînga sicriul colegului sau si, printre lacrimi, si-a luat adio de la el.

Apoi a parasit cu privirea pierduta casa, sustinut în permanenta de Stoican si de Alexa. Desi toti apropiatii îl încurajau si-l îmbarbatau, Suleap parea sedat, rupt de ce se întîmpla în jurul lui. Se uita ca hipnotizat la masina care trebuia sa-l duca pe Cristi la cimitir si-si stergea din cînd în cînd lacrimile.

Batineanu i-a „înviat” de mai multe ori parintii

La 13:10, purtat pe umeri de Iacob, Danciu, Frasineanu, Baldovin, Burca, Rednic, Craciunescu si Alexa, Neamtu a iesit pentru ultima oara din blocul în care si-a petrecut ultimul an de viata. Lînga cosciug au urcat mama Ioana Cioboata, tatal Cornel Neamtu, matusa Ileana Dinca, dar si medicul Universitatii, Liviu Batineanu, care a avut grija de parintii goalkeeper-ului pe tot traseul. De altfel, cei doi au lesinat de durere în mai multe rînduri, întîia oara chiar în clipa în care automobilul s-a pus pentru prima data în miscare.

La stadion

De acasa cortegiul a plecat catre sediul clubului din strada Unirii numarul 86, unde s-a ajuns dupa circa o ora. În prezenta cîtorva sute de suporteri care s-au alaturat celor 3.000 de oameni veniti din „George Enescu”, cei patru preoti de la Mitropolia Olteniei i-au citit o slujba de 10 minute, apoi s-a mers la stadionul „Ion Oblemenco”. Aici, alte sute de fani l-au asteptat pe Neamtu si, împreuna cu multimea, au scandat numele celui disparut: „Te vom iubi mereu!”, „Cristi este unul dintre noi”, „Si dupa moarte, cu si dupa moarte”.

N-a mai rezistat

La club si la stadion n-a mai ajuns si Marius Suleap, desi acesta ar fi vrut sa fie alaturi de Cristi pîna la sfîrsit. Suferind o cadere psihica, mijlocasul oltenilor a urcat pentru început în autocarul care a urmat convoiul, însa, dupa scurt timp, soferul clubului a fost nevoit sa-l duca la cantonamentul din Lunca Jiului.

La biserica Madona Dudu s-a zabovit circa 90 de minute, între 15:15 si 16:45, preotii facîndu-i o ultima slujba „dupa sufletul lui curat”. În tot acest timp, nori negri s-au adunat amenintator pe cerul Craiovei, cîtiva stropi de ploaie cazînd pe fetele si asa umede de lacrimi ale multimii.

Ultimul drum

Pe poarta cimitirului s-a intrat la 17:10, la exact patru ceasuri de cînd Cristi plecase pentru ultima oara de acasa. Cum la Sineasca îl asteptau aproape 7.000 – 8.000 de curiosi, masina mortuara nu a mai putut merge pîna la groapa, sicriul fiind purtat pe umeri de coechipierii lui Cristi pe cei 200 de metri de la intrare la locul de veci.

Dupa o ultima rugaciune a preotilor, Neamtu a devenit definitiv amintire. Era ora 17:32, iar înserarea cuprinsese Bania, care de sus era vegheata de un înger.

Sursa: www.prosport.ro