Crina, Cristina şi Simona – Ole, ole, ole, ole… România – victorie!

Fotbalul intră în vieţile românilor încă din fragedă copilărie, iar cele trei prezentatoare nu fac excepţie. Încă de mici, fetele au ajuns să se uite la meciurile de fotbal ”din cauza” taţilor, microbişti convinşi. De la micul ecran pînă la terenul de joacă n-a fost decît un singur… şut! ”Cînd eram mică şi fratele meu juca fotbal cu prietenii lui, mă băgam şi eu întotdeauna. Şi nu m-am lăsat de fotbal nici cînd am ajuns la şcoală!”, povesteşte Simona, în timp ce colega ei, Cristimica, îşi aminteşte de vînătăile de rigoare: ”Am copilărit în Orşova. Acolo, aveam teren de fotbal lîngă bloc şi ne adunam toţi din familie să jucăm. Era foarte distractiv, chiar dacă mă alegeam cu nişte vînătăi de toată frumuseţea”. Iar Crina chiar a jucat într-o echipă de fete, în clasa a treia, ce-i drept: ”Îmi amintesc că am jucat fotbal de cîteva ori, prin clasa I, atunci cînd tata mă ducea, împreună cu doi băieţi din vecini, în Parcul copiilor din Oradea. Într-una din seri, ne-am murdărit pantalonii cu smoală, iar cînd am ajuns acasă, mamele noastre nu îşi închipuiau pe unde am găsit-o. Apoi, îmi mai amintesc un meci dintre echipa fetelor şi cea a băieţilor din clasa mea. Eram prin clasa a treia”.

Dacă mezina de la ştirile sportive, Cristina, n-a ajuns încă pe un stadion, colegele ei au experimentat din plin atît vizionarea meciului din tribune cît şi de pe marginea terenului de fotbal. Pentru Crina, a fost chiar în interes de serviciu: ”Am fost la stadion la mai multe meciuri de cînd m-am mutat în Bucureşti, dar îmi amintesc finala Cupei României de anul trecut, cînd, împreună cu colegul meu Dan Negru, am stat la marginea terenului, lîngă banca de rezerve a lui Poli. Am fost şi la Dinamo – Lazio, unde am stat tot meciul în spatele porţii apărate de Lobonţ, împreună cu Adelin Petrişor, după ce ne-am terminat amîndoi transmisiile în direct”.

Meciurile preferate
Pe lîngă ştirile pe care le prezintă, fetele ne-au demonstrat că sînt nişte specialiste în ce priveşte echipa naţională de fotbal a României. De exemplu, meciul preferat al Simonei este România – Anglia (3-2), de la Euro 2000. ”România a deschis scorul prin Chivu, Anglia a egalat, apoi a preluat conducerea cu 2-1 înaintea pauzei. Dorinel Munteanu a egalat, iar Ganea a transformat, în ultimele minute, penaltiul acordat după un fault la Viorel Moldovan. A fost penaltiul care a calificat România în sferturile de finală”, îşi aminteşte bruneta ştirilor spor­tive de la Antena 1. Ce partidă i-a plăcut Crinei? ”România – Germania 5-1, din 2004. Chiar dacă a fost un amical, mi-a plăcut foarte mult. A fost o victorie la scor în faţa uneia dintre cele mai puternice naţionale din Europa. Ştiu că era antrenor Iordănescu, iar golurile au fost marcate de Pleşan, Dănciulescu de două ori, Raţ şi Caramarin”. În acelaşi timp, Cristimica are o altă preferinţă: ”România – Olanda 1-0. A fost meciul de astă-toamnă, care ne-a calificat la turneul final al CE. Mi-a plăcut ambiţia tricolorilor, care au învins după un meci disputat pe o vreme infernală. Golul lui Goian a fost de aur cu adevărat”.

Vîrfurile Antenei!
Se spune că fotbalul e un microb, prin urmare şi iubitul Cristinei, Radu de la trupa Crush, s-a lăsat ”contaminat”, fără drept de apel: ”Prietenul meu, deşi nu era foarte pasionat de fotbal, acum a început să fie. Oricum nu are de ales, trebuie să se uite cu mine la meciuri şi să mă asculte în fiecare dimineaţă cum citesc cu voce tare ştirile din ziar”. Dacă ar fi să comenteze un meci al naţionalei, fetelor le-ar plăcea să-i aibă ca parteneri pe Adrian Cheltuitoru, Dan Capatos, Andrei Vochin şi Emil Grădinescu. Iar dacă Observatorul şi-ar face o echipă feminină de fotbal, atunci… Simona, Cristimica şi Crina ar forma o linie de atac extrem de sexy! Mai ales că Simona are ceva experienţă în această ”funcţie”: ”Cînd am participat la o acţiune a Gazetei sporturilor, am jucat atacant într-o echipă a Gazetei împotriva selecţionatei unui liceu din Bucureşti”. Deşi nu a încercat niciodată postul de vîrf, Cristmica crede că ar face o figură bună: ”Aş vrea să fiu atacant, să lupt pentru victorie, să fiu în acţiune!”.