Craciun în familiile Grecu și Boc

Ce bine ca Moș Craciun e pe drum și ca am gasit niște familii cu scaun la cap, ba și cu brad gata împodobit. Ne-am convins ca așa-i la tot romanul: cu sarmale, carnați, racituri și… un pas pana la indigestie.

La un pahar de vin roșu, am vorbit cu familia Grecu de tradiții și obiceiuri (transmise din moșii și stramoșii lui Toni), dar am atins și puncte mai hot: de ce vorbește tare Cristina, de ce n-o aude Toni, de ce e bine ca femeia sa aiba o activitate sociala și barbatul sa fie nițel taliban.

Cristina: absolventa de limbi straine, ziarista la radio, foarte glumeața și ironica (va mirați!?), eroina (pentru ca le face pe toate singura) deține controlul gospodariei. Toni, inginer la baza, vedeta la Divertis, retras în felul lui, dar hatru și mucalit cand are ocazia, nu vede și n-aude nimic în casa. El creeaza. Pe Vlad, baiețelul lor, nu l-am prea vazut, ca ne-a lasat sa dicutam, așa ca-ntre adulți…

T: De obicei Craciunul îl facem la Iași, din cauza ca ne-am obișnuit așa, o data, și, a doua oara, ca e o anumita caldura a locului, se simte într-un anumit fel atmosfera.

C: Bunica face tot felul de bunatați specific moldovenești, chișca, sarmale…

Chișca?
C: E un fel de carnat umplut cu orez, pus la cuptor.

T: E o mancare pe care eu nu am mai mancat-o în alta perioada a anului. Și se mai mananca placinta mea preferata, julfa…

C: Sau Scutecele Domnului. Sunt facute cu mac.

T: …și cu samanța de canepa. Nu se trage pe nas, se mananca cu lingura…

C: Apoi, vin la colindat și ceilalți verișori. Tot neamul se perinda pe la casa lui Toni în seara de Ajun. A doua zi, facem o plimbare în Copou și dupa aceea încep vizitele. Mergem la țara la Vascani, langa Ruginoasa, unde ne întalnim cu verii lui Toni.

T: Acolo sunt vestitele obiceiuri, bataia cu buzdugane. Ei ne povestesc bataia din anul precedent, pentru ca bataia e pe 31 decembrie. E un ritual, din pacate, de multe ori cu raniți.

C: Iar la Vascani mancam niște carnați extraordinari… Iar unchiul lui Toni, care-i cioban, are o turma mare și, de cate ori vine Vlad, îi face onoarea sa-l puna sa duca turma la adapat.

Și cum faceți fața?
T: Se poate, daca ai voința și-ți merge frana. Daca ai manca cat ți se pune în fața, n-ai avea alta șansa decat sa intri în spital cu toxiinfecție alimentara.

C: Între mese facem patinaj la Iași, acolo e un patinoar foarte bun și dupa aceea la un moment dat plecam spre Constanța, la bunicii de la Constanța și acolo ne așteapta iarași un pom cu cadouri.

Explicație pe poza: „E un joc, în ultima instanța. E o poveste. Și trebuie sa pastram povestea. Eu unul consider zilele Craciunului cele mai frumoase zile din an. E luminos și… copilul e în centru. Și copilul copil și copilul din fiecare din noi”.

Interviu… cu sageți

Știu ca ați terminat Limbi Straine și ca ați fost repartizata la o avicola, iar Toni a zis ca traduceați pentru gaini.
T: Da, dar și gainile au nevoi, saracele! Nu vezi ce gripa a dat peste ele?

C: Am progresat, acuma scriu știrile cu gaini.

Dupa cați ani l-ați convins sa se însoare?
C: Dupa șase. Barbații din familia lui se lasa foarte greu convinși. Așa a fost și tatal lui, iar fratele lui dupa paisprezece…

T: A fost mai tare. (rade)

Cum percepeți instituția asta a casatoriei?
C: Mi se pare, acum, dupa 12 ani, cam la fel ca la început, deși pot sa spun ca e puțin mai bine. Adica… mai raspunde și el la solicitari.

T: Am obosit. M-am blazat.

C: Își apara foarte tare libertatea lui masculina. Avea el o idee ca și-o pierde dupa casatorie. Îi spunea fratelui: „Însoara-te, ma, ca numai aia proști își pierd libertatea. Uite, eu nu mi-am pierdut-o.”

T: Chiar așa, nu s-a schimbat nimic în aștia 12 ani.

Citește continuarea dialogului dintre cei doi numai în