Costi Diţă, Mihai Bobonete şi Anca Dumitra, un trio distractiv
Costi Diţă: Eu sunt genul de om care uită multe, inclusiv fazele tari, poantele făcute de mine mai demult, noroc că am prieteni care mi le tot amintesc! Acum o să povestesc una dintre ele. Aşadar, noi toţi care am lucrat la proiectul asta suntem prieteni şi pentru că suntem prieteni, ne mai facem şi mici farse pe la filmări. Ne-am făcut atâtea glumiţe încât la un moment dat Bobo, după ce şi-a pierdut cheile de la maşină (pe care le-a găsit în cele din urmă), a crezut toată ziua că e o glumă făcută de cei din echipă. Mici farse însă s-au întâmplat. De exemplu, aveam o secvenţă cu Gigi Ifrim. Eu şi cu Bobo ne-am gândit să îi înlocuim apa din paharul pe care trebuia să o bea pe la mijlocul secvenţei cu ţuică. Am început filmarea, a intrat Gigi şi fără să ştie, a dat peste cap paharul cu ţuică. Evident, până la punctul ăsta, eu şi Bobo abia ne abţineam să nu izbucnim în râs. Faza tare a fost că Gigi nu a reacţionat aşa cum ne aşteptam noi, adică să scuipe băutura sau să se oprească şi să râdă. Nu! A băut tot paharul, şi-a mascat reacţia şi a zis textul mai departe. Sau, odată a trebuit să filmăm o zi întreagă în câmp. Era mijocul verii, ca să nu mai spun că eram şi în localitatea Fierbinţi!După câteva ore de stat în câmp deschis, fără pic de umbră, soarele puternic care ne lovea în creştet şi-a spus cuvântul. Aveam de filmat o secvenţă în care Vasile (Gigi Ifrim) era în prim-plan şi Giani (eu), Bobitză (Bobonete) şi Dorel (Mihai Rait) erau undeva într-un şanţ, în spatele lui, alături de câţiva săteni, săpând în căutarea unei comori. Secvenţa asta, în care toţi eram în plin câmp, bătuţi în cap de soare a fost trasă de foarte multe ori pentru că Gigi tot greşea o replică. La un moment dat au început să se facă pariuri dacă o să o mai greşească încă o dată sau nu. Noi, ăştia din şanţ, dacă la începutul filmării eram curaţi, până la sfârşit aveam pământ şi în gură. Simţeam toţi că suntem puşi într-o oală la fiert, dar până la urmă Gigi a reuşit să spună replica, moment în care, fără să vreau, am început eu să zic replici din altă secvenţă. Ştiu că m-a rugat Bobo să mă opresc şi eu îl tot întrebam „care e faza?”. În fine, până la urmă secvenţa a ieşit şi… noi am scăpat cu viaţă.
Anca Dumitra: Cea mai tare fază pentru mine a fost când a trebuit să merg pe o bicicletă destinata unui copil de şapte ani. Primele două duble mi-au reuşit, la a treia, făcând pe vitează, am dat-o în bară şi am căzut bine de tot.
Mihai Bobonete: Cea mai tare fază a fost când am filmat în pădure şi ne-am întâlnit cu Ilie Moromete.
– Distracţie bag seama că a fost, dar cu mâncarea cum a fost? Ce aţi mâncat bun în timpul filmărilor?
Costi Diţă: La un moment dat, într-o secvenţă nişte gospodine din sat găteau. Femeile din Fierbinţi au luat însă lucrurile foarte în serios şi au gătit pe bune!!!! Au pus un ceaun mare pe foc şi tot ce trebuie în el: varză, cârnaţi, ca la mama acasă! Eu personal am crezut că doar se fac că gătesc, până când i-am văzut pe câţiva actori că îşi tot făceau de lucru pe lângă ceaunul cu varză, gustând cu fiecare ocazie. Deci una din cele mai bune farfurii cu mâncare a fost varza călită cu cârnaţi.
Anca Dumitra: De departe cea mai bună mâncare a fost cea pregătită de o săteancă, care a avut amabilitatea de a ne invita la ea în casă. Masa pregătită migălos de ţărancă, din care nu lipsea brânza proaspătă de ţară mi-a amintit de vacanţele petrecute la bunicii olteni.
Mihai Bobonete: S-a mâncat foarte bine pe toată durata filmărilor pentru că nu am avut serviciu catering de pe la nu ştiu ce firmă, am avut bucătărie mobilă cu un super bucătar ce ne-a dat de toate şi un meniu foarte diversificat, de la ciorbă de burtă, mici, cartofi prăjiţi cu pulpe la ceaun până la o chestie indiană de-mi scapă acum. Nota 10 pentru bucătar şi Tanti Aurelia, plus 10 din oficiu pentru ardeii iuţi ai lui Nea Cristi, adevăratul proprietar al cârciumii lui Bobiţă.
– Care a fost cel mai spectaculos gadget pe care l-aţi văzut la localnici?
Costi Diţă: Nu îmi vine în cap acum un gadget… Sigur au apărut câteva, dar nu îmi amintesc. În schimb, ce m-a impresionat pe mine a fost capacitatea oamenilor de a improviza. Adică ATV-ul meu avea un portbagaj sudat de proprietar care, evident, se tot rupea din când în când. La inceputul filmărilor avea un motor care până la sfârşitul acestora a fost schimbat cu altul. Era comic că de fiecare dată când venea proprietarul cu ATV-ul, aşteptam să mă lovească cu ceva nou improvizat la el. Era ca la Daciile alea vechi: puteai să le laşi deschise noaptea, că oricum nu putea să le fure nimeni pentru că numai tu ştiai cum se lucrează cu cutia de viteze şi ambreiajul.
Anca Dumitra: Nu stiu neapărat dacă cel mai spectaculos, dar cu siguranţă unul inedit. La un moment dat, a fost un ţăran care m-a surprins cu o şapcă pe care avea instalat un micuţ ventilator. Nu numai că îl proteja de soare, dar îl şi răcorea.
-La final, aş vrea un banc cu ţărani de la fiecare, vă rog!
Costi Diţă: Un ţăran într-o căruţă plină ochi, trasă de un singur măgar amărât cu ochelari de cal, care acum nu se mai urneşte deloc, striga frenetic:
– Dii, Murgule! Dii, Surule! Dii, Florica! Dii, Maricica!
Un bărbat se uită la el şi îl întreabă dacă a uitat cum îl cheamă pe măgar. Ţăranul răspunde:
– Nu dom’le, ştiu cum îl cheamă, da’ vreau să îi dau impresia că nu lucrează singur.
Anca Dumitra: Într-un compartiment de tren un ardelean şi un oltean: vesel de fire, olteanul începe şi fredonează: „M-a făcut muica oltean, măiii, măiiiiii”. La care, ardeleanul de lângă îi spune: „No bine, mai oltene, iart-o şi tu amu’…”. Nu-i cu ţărani ce-i drept, dar e draguţ şi e singurul pe care îl ştiu.
Mihai Bobonete: Când ne vedem o să vi-l spun, căci de scris nu prea ştiu să-l scriu, eu sunt pe interpretare mult, sunt chiar renumit în industria bancurilor bune, mă urăşte Duban din cauza asta, ba chiar mi-a dat cu cheia pe maşină acu trei zile!
Nicoleta Nicolae
Las Fierbinţi, joi, 20.30, Pro TV