Cosmin Seleşi – Comedie la 22,5 grade!

– „Te cunosc de undeva”, „Familia DA”, iar acum… „Totul e permis”. Eşti mai peste tot la Antena 1. „Meteo” când prezinţi?

Daaa, ironie! (râde) Deocamdată, nu! “Familia DA” n-o mai fac, este în reluare. La „Te cunosc de undeva” sunt prezentator, iar la “Totul e permis” sunt un simplu concurent.

– Ce faci mai exact în noua emisiune?

Am răspuns din prima, sunt un simplu concurent. Sunt actor, îmi fac meseria.

– Cât de dificil ţi-a fost să improvizezi pe acel plan inclinat?

E dificil. Asta e cu adevărat o provocare. În orice situaţie e dificil să improvizezi, dar pe planul înclinat e mult mai greu. În acelaşi timp, e şi mai drăguţ, pentru că se speculează aici nu doar comicul de limbaj, cât şi cel de situaţie, care e mai rar întâlnit în show-urile de televiziune. Din situaţiile în care suntem puşi să jucăm, un fel de Stan şi Bran, reiese comicul, care nu se rezumă, cum ar crede unii, la strâmbături… E vorba de ceva mult mai complex. Şi mai haios. Proba planului înclinat, mima pe umbre chinezeşti sunt două dintre probele din care reiese foarte bine acest comic de situaţie.

–  Fără a face vreo aluzie răutăcioasă şi „temişeană”, dar faptul că eşti mic de înălţime te-a ajutat pe planul înclinat?

Nu, n-are nici o legătură. Iar aceste aluzii “răutăcioase” sunt şi foarte drăguţe, pentru că vin de la un prieten foarte bun, Temişan. Suntem atât de buni prieteni, că ne petrecem şi concediile împreună. Anul ăsta, cu Temişan, CRBL şi familiile noastre am fost în Turcia. Revenind la glumele legate de înălţimea mea, le apreciez, dacă sunt bune. În plus, şi eu sunt autoironic.

–  Dar în dragoste… cât de mult contează înălţimea? Ce spune soţia ta?

Nu contează absolut deloc. Înălţimea nu are nici o legătură cu dragostea. Ce să spună soţia mea? Nu o deranjează. Dar nici eu nu sunt genul care să-i zică, atunci când mergem la o sindrofie, să nu-şi pună tocuri, Doamne-fereşte! (râde)

– Şi cum te descurci din ipostaza de tătic?

Eu cred că bine. Am schimbat până acum şapte sute de mii de scutece (râde). Îmi place să mă ocup de Tudor (n.n. băieţelul lui Cosmin, în vârstă de 2 ani şi 9 luni), să ne jucăm, să ne alergăm prin casă…

–  Cât de clar vorbeşte baieţelul tău? A reuşit să te lase fără replică până acum?

Tudor vorbeşte mai mult engleza, pe care a învăţat-o datorită CD-urilor Baby Einstein, pe care le ascultă. Ştie mai multă engleză decât noi… (râde). Acum, a început să vorbească şi în româneşte. Deocamdată, le combină. De exemplu, zice: “hai să… eat”. Cu ce m-a lăsat fără replică? A zis “făraş” în engleză, iar eu nu ştiam ce-mi cere, pentru că, evident, nu ştiam cum se zice la făraş în engleză.

– În afară de televiziune, în ce alte proiecte mai eşti implicat?

Repet într-o piesă a Andreei Vălean, “Decât artă”, care va avea premiera în aproximativ două luni.

– Ce ai face dacă ai avea de cheltuit un milion de euro în 3 ore?

Nu aş putea să-i cheltuiesc. Chiar dacă îmi plătesc toate ratele la bancă, tot n-aş avea cum. Chiar n-ai cum!