– Cum îţi găseşti subiectele? Cât de greu este să-ţi faci meseria?
Din fericire, trăim într-o ţară pitorească în care subiectele de tot felul aşteaptă doar să fie „culese” şi să fie „prelucrate” pentru a putea fi oferite publicului. Asta este partea plăcută a meseriei şi, crede-mă, colegi de-ai noştri din ţări aflate mai în vestul Europei tânjesc după subiecte jurnalistice atât de generoase ca în România. Problema la noi este modul în care acestea sunt tratate şi aici vine partea mai puţin agreabilă, de multe ori acestea sunt aruncate în derizoriu, abordate fără profesionalism. Noi, cei de la „România, te iubesc!” ne-am impus însă alte standarde. Dacă ar fi să glumesc puţin (deşi nu e glumă) lucrăm cu subiectele noastre şi cu standardele lor!
– S-a întâmplat să-ţi pui viaţa/siguranţa în pericol din cauză că „ai săpat” acolo unde „nu trebuia”?
Este parte din fişa postului. Nu poţi să iei miere din viespar fără să rişti să te înţepi. Mi s-a întâmplat în afara României să am de-a face cu oameni şi autorităţi neprietenoase (fugărit în Ucraina de racketii locali sau „săltat” de poliţie din bazarul din Khartoum, Sudan pentru motive neprecizate), iar în ţară primesc regulat câte un avertisment. Întotdeauna se găsesc „binevoitori” care merg la intimidare sugerând voalat că-mi cunosc adresa sau care mă ameninţă direct.
– Cum îi convingi pe oameni să spună lucuri pe care nu le-au mai spus până acum?
Credibilitatea şi seriozitatea noastră este principalul argument în a-i convinge pe oameni să spună lucruri inedite. Important este să ajungi să vezi omul, să te uiţi în ochii lui şi să-i transmiţi însemnătatea demersului tău.
– În ediţia de duminică, l-ai avut invitat pe „Ţarul CFR-ul”. Cât de greu a fost să-l faci să vorbească despre hoţiile din Ministerul Transporturilor?
L-am revăzut pe Mihai Necolaiciuc după câţiva ani. Dacă atunci când a fost extrădat părea un om obosit, bolnav, acum, după ce a fost eliberat şi este judecat în stare de libertate, am avut în faţă alt om. Zâmbitor, optimist în legătură cu procesele sale şi fără a fi arogant, extrem de incisiv. Ştie lucruri pe care noi nu le ştim şi deznodământul în cazul său este încă departe. Este totuşi funcţionarul român acuzat pentru cele mai mari prejudicii aduse statului român, peste 70 de milioane de euro!Negocierile pentru interviu le-am avut prin avocatul său. Abia după ce l-am convins pe acesta de justeţea demersului nostru, acesta a acceptat să mă pună în legătură cu Necolaiciuc care a spus „da”, imediat. A fost un proces de câteva săptămâni, dar aşteptarea a meritat. Mihai Necolaiciuc este unul din puţinii oameni care vorbesc cu nonşalanţa despre furturile din sistemul de stat, despre comisioane şi presiuni ministeriale.
– Care dintre anchetele tale de până acum a durat cel mai mult?
Ancheta despre creanţele externe ale României, banii pe care îi are ţara noastră de recuperat în urma investiţiilor din perioada Ceauşescu a fost un material care a necesitat o lungă documentaţie, dar şi câteva deplasări în puncte cheie – nu uitaţi, pentru aceasta ancheta am fost în Ucraina, în Africa sau la Londra. Un alt subiect care mi-a luat destul de mult timp a fost cel legat de patrimoniul sindicatelor, ce s-a ales de activele pe care le avea vechiul sindicat comunist, Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR). E destul de greu să „dezgropi” fapte şi evenimente desfăşurate în urmă cu 10, 15 sau chiar 20 de ani.
– Care este calitatea ta cea mai mare?
Ca să parafrazez dintr-un dicton latin, „sunt om şi nimic din ce-i omenesc nu-mi e străin”, aşa că îmi las prietenii să zâmbească şi duşmanii să se încrunte.
– Ce subiecte mai urmăreşti în ediţiile viitoare ale emisiunii „România, te iubesc!”?
Temele mele predilecte sunt hoţia din avutul public şi nesimţirea celor care sunt puşi să-l apere. Aşa că o să aveţi parte în continuare la „România te iubesc” de anchete jurnalistice aşa cum… numai noi ştim să facem.
Nicoleta Nicolae
România, te iubesc!, duminică, 18.00, Pro TV