Coșmarul ploii în București

18 07. 2005, 19:10
Cand traiești într-un oraș ca București este incredibil ce se întampla daca dormi prea mult! M-am trezit chiar la ora la care aveam o întalnire foarte importanta și va dați seama ce a însemnat asta. Nici macar nu m-am mai gandit la cafea... Iar


Cand traiești într-un oraș ca București este incredibil ce se întampla daca dormi prea mult! M-am trezit chiar la ora la care aveam o întalnire foarte importanta și va dați seama ce a însemnat asta. Nici macar nu m-am mai gandit la cafea…

Iar coșmarul a început cand am ieșit pe ușa! Afara ploua de mama focului. Bine ca nu mi-am pus tocuri, oricum nu conteaza pentru ca am mașina, am gandit. Surpriza, mașina nu a pornit! Sa cauți un taxi la ora 9 dimineața este sinucidere totala. În strada. Înca o surpriza: nici urma de taxi, sau erau deja ocupate, dar șoferii de taxi, draguți cum sunt, au binevoit sa îmi trimita o bezea sub forma unor claxoane scurte și repetate. Multumesc!

Alergand dintr-o parte în alta a intersecției, am întalnit o gramada de domni binevoitori, care mai de care mai amabili, cu propuneri de genul: „te duc eu cu mașina, papușa”! Politețea – ce-a mai ramas din ea în acel moment – nu mi-a permis sa dau un alt raspuns decat „nu, ma descurc!” Da’ de unde… Pe langa acești „amabili”, am întalnit și reversul medaliei, domni nervoși care nu aveau loc de mine și fiecare mi-a lasat suvenir cate un strop consistent pe picioare, deoarece eram în fusta peste genunchi, ca scurta nu se mai poarta! Nu i-am botezat așa cum ar fi trebuit: știu din proprie experiența cat e de greu sa ai grija și de pietoni. Le faceam tot felul de semne taximetriștilor, semne pe care un domn dintr-o mașina sport le-a luat drept aluzii!

Ce-o fi cu barbații și cu mașinile? Nu ați observat ca cei cu mașini extrem de scumpe vorbesc într-un fel de cod pe care nu ai nici o șansa sa îl descifrezi (poate doar daca îți achiziționezi și tu un astfel de vehicul)? Nu ați observat ca au senzația ca pot face orice? Chiar se așteapta ca orice femeie sa se urce în bibeloul lui și sa se afunde cucerita pe locul mortului, eventual sa și mearga în vizita la muzeul burlacesc pe care acesta îl deține! Hmmm! Sunt teribil de indignata! Știu ca raman cu indignarea și cu timpul pierdut în cautare de mijloc de transport.

Am ajuns la întalnire cu 40 de minute întarziere sperand ca nu voi fi luata drept o neserioasa, dar apariția mea șocanta, și nu în sensul bun, a compensat minutele de așteptare: aratam ca o curca plouata, bine ca nu am apucat sa ma dau cu rimel!

Cristina Cioran