Cori Grămescu: Prima zi la sală a fost bizară

– Când ai descoperit sportul? Îţi plăceau orele de sport de la şcoală?

Am descoperit sportul târziu, după 19 ani, pentru că în adolescenţă uram ideea de sport în sine. Nu mă simţeam confortabil în sala de sport a şcolii, nu înţelegeam de ce trebuie să fac exerciţiile acelea învechite pe nişte aparate murdare şi jerpelite şi nu pot să spun că mă atrăgea în vreun fel ideea de mişcare. Acum 15 ani, sălile erau foarte puţin ofertante în ceea ce priveşte programele de antrenament disponibile, aşa că a durat ceva până să mă apuc de sport şi, mai ales, să înceapă să îmi placă.

– Cel fel de adolescentă erai?

Eram un adolescent bizar, pentru că pe de o parte învăţam foarte mult şi cu rezultate foarte bune la şcoală, dar pe de altă parte exista o componentă rebelă şi permanent revoltată în viaţa mea, aşa că mult timp am pendulat între aceste două extreme ale vieţii mele. Am fost dintotdeauna foarte ambiţioasă şi foarte muncitoare, timidă şi uşor nesigură. 15 ani mai târziu nu cred ca s-a schimbat mare lucru.

– Ai avut vreodată probleme cu greutatea?

Am avut probleme destul de mari în adolescenţă, când am parcurs o etapă de schimbări hormonale masive şi, din păcate, am mâncat vreme de câţiva ani numai porcării. Am ajuns să mă îngraş, previzibil de altfel. Dar am înţeles că numărul de kilograme în exces este doar un efect, aşa că am început să lucrez la îndepărtarea cauzei. Adică am început să îmi însănătoşesc alegerile alimentare, am început să învăţ despre antrenamente şi, mai ales, să le aplic în viaţa mea într-o maniera coerentă şi consecventă.

– Te-ai gândit când erai copil că o să fii antrenoare de fitness şi nutriţionist? Ce-ţi doreai “să te faci”?

În adolescenţă am fost marcată de modelele din familie. Provin dintr-o familie de intelectuali, cu multe generaţii de profesori în spate şi ingineri de excepţie, aşa că m-am orientat de la început spre ştiinţele exacte, gândind că voi urma cariera părinţilor mei, care sunt ingineri, sau că voi urma o carieră în domeniul economic, având o aplecare deosebită spre antreprenoriat.

– Povesteşte-mi cum a fost prima ta zi la sală. Cine te-a convins să te duci şi care a fost prima impresie şi prima… febră musculară.

Prima zi la sală a fost bizară, pentru că nu înţelegeam ce rost au toate aparatele de acolo şi nici nu părea că cei din sală au prea mult habar despre ceea ce făceau acolo. Ne învârteam cu toţii, haotic, de la un aparat la altul, fără prea multe idei despre ce ar trebui de fapt să facem. Se întâmpla la o sală din Colentina, în 2002. Apoi am început să citesc, să întreb, să mă documentez şi a fost ceva mai bine. Nelucrând eficient la început, nici nu pot să spun că aveam vreun rezultat notabil sau vreo febră musculară uimitoare. Atunci am învăţat că un antrenament eficient este unul în care menţii nivelul de intensitate.

– Cum a fost drumul de la prima zi la sală până la femeia care eşti astăzi?

A fost greu, cu multă muncă şi etape mai puţin plăcute. Sunt 12 ani de muncă, 2 ca amator şi aproape 10 în calitate de antrenor, manager de sală şi acum nutriţionist. Sunt un om ambiţios, disciplinat şi muncitor şi exact asta am făcut în toţi aceşti ani. Cu efort fizic zilnic, efort intelectual constant şi preocupându-mă constant de dezvoltarea mea personală – creativitate, leadership şi comunicare. E un volum constant de muncă, ziua mea de lucru nu are niciodată mai puţin de 12 ore şi nu de puţine ori mi-am sacrificat viaţa personală în favoarea activităţilor mele profesionale.

– Te-a schimbat în vreun fel sportul? În ce fel?

M-a modelat şi m-a disciplinat enorm, pentru că mi-a dat întotdeauna o cadenţă corectă. Când mi-e bine, mă antrenez şi cer de la mine progres şi rezultate. Când mi-e rău, mă antrenez şi îmi regăsesc echilibrul intern prin mine însămi. E un fel de stâlp al vieţii mele. Oricât de nebuneşti sunt lucrurile pe care le parcurg în viaţă ştiu că am o componentă stabilă: exerciţiile fizice şi alimentaţia corectă.

– Ce poate şi ce nu poate face sportul pentru cineva?

Sportul făcut corect îţi poate creşte încrederea în sine, poate modela trupuri şi întări suflete, dar nu te va face să te iubeşti pe sine dacă nu o faci deja, nu va compensa o alimentaţie dezechilibrată şi nu va rezolva probleme existenţiale. Spun adesea că oamenii fac sport din cu totul alte motive decât antrenamentul fizic şi de cele mai multe ori această credinţă îmi este confirmată în sală, în parc sau în antrenamentele personale pe care le conduc.

– Lobby-ul pentru “un stil de viaţă sănătos şi echilibrat” este foarte activ, prin toate mediile, toată lumea vorbeşte despre asta. Cu toate astea mie nu mi se pare că se schimbă ceva în societate. Unde crezi că este ruptura?

Ruptura provine din faptul că încercăm cu toţii să ne aliniem unui model nerealist. Chintesenţa acestuia este femeia perfect bronzată, care aleargă cu un zâmbet larg pe faţa machiată discret, cu onduleurile perfecte în vânt, purtând un echipament sport perfect colorat pe o alee perfectă dintr-un parc perfect. E nerealist, nimeni nu poate susţine un astfel de stil de viaţă pentru că el nu există. Până nu vom înţelege că viaţa sănătoasă e a noastră şi trebuie să fie cea mai bună versiune posibilă a vieţii noastre, în condiţiile prezente, nu vom avea şanse să ne schimbăm în bine stilul de viaţă.

– Ce faci tu pentru a schimba lucrurile în bine?

Încerc să le spun oamenilor adevărul, să le spun că nimeni nu face totul perfect şi că e în regulă să ne acceptăm viaţa exact aşa cum e. Încerc să le aduc aşteptările în registrul realist şi sustenabil, încerc să le dau un exemplu personal corect şi să le ofer informaţii corecte. E un exerciţiu de sinceritate şi verticalitate de care sunt mândră.

– O să ai un workshop de Ultimate Pilates. Ce-mi poţi spune despre el?

Workshopul este unul de formare pentru cei care doresc să predea Pilates, este conceput pentru oameni pasionaţi de sport şi care fie doresc să îşi îmbunătăţească propriul antrenament, fie sunt deja instructori şi doresc să aibă o plajă mai largă de opţiuni de antrenament. Este un curs în care explic conceptul din spatele exerciţiilor Ultimate Pilates, discutăm despre tehnici de predare, anatomie practică şi marketing .

– Cui se adresează workshop-ul?

Este conceput atât pentru cei care deja lucrează ca instructori şi doresc să înveţe noi tehnici de lucru pentru a-şi dezvolta programele de exerciţii pe care le predau, cât şi pentru oamenii pasionaţi de sport, care vor să îşi înţeleagă mai bine corpul şi să se antreneze mai corect.

– Cum arată o zi obişnuită din viaţa ta?

Mă trezesc întotdeauna foarte devreme, cel mai adesea înainte de 7, îmi rezolv mailurile în timp ce îmi beau cafeaua, apoi merg la facultate sau la consultaţiile de nutriţie pe care le ofer şi seara predau. După orele de seară, scriu articolele pentru care sunt solicitată sau particip la diverse evenimente, dar încerc să îmi şi trăiesc viaţa, aşa că mă văd cu oameni dragi ori de câte ori am ocazia sau citesc câte ceva pentru mine.

– Te perfecţionezi continuu, mai înveţi tot timpul câte ceva. Unde o să te opreşti?

Încă nu ştiu. Deocamdată sunt foarte pasionată de ceea ce fac, îmi umple sufletul şi mă ţine într-un ritm de care mă bucur şi care îmi place foarte mult. Nu îmi mai fac planuri pe termen lung, pentru că viaţa m-a învăţat că sunt o sursă constantă de frustrare şi îmi limitează accesul la fericirea clipei prezente. Ştiu ce fac în luna în curs, am o strategie profesională pentru următorul an, dar cam atât.

– În afară de sport, ce alte pasiuni mai are Cori Grămescu? Mergi la film, la teatru, citeşti? Urmăreşti vreun serial TV? Te interesează politica?

Îmi place să citesc şi să pictez, merg destul de des la film, fac kitesurfing şi merg cu bicicleta şi îmi place să călătoresc. Nu prea mă mai uit la seriale pentru că am destul de puţin timp personal şi atunci încerc să scot tot ce pot din el, dar am urmărit “Lie to Me” şi “True Detective” cu religiozitate atunci când au fost difuzate în România. Sunt foarte pasionată de gătit şi o fac foarte des, îmi place să ies în oraş şi ador marea, soarele şi plaja. De politică mă feresc şi îmi ţin opţiunile politice pentru mine, deşi votez de fiecare dată în speranţa că lucrurile se vor schimba în bine în ţara mea.

Mioara Tronaru