Coran – Cartea sfîntă a Islamului

Documentarul vă poartă în inima lumii islamice pentru o mai bună înţelegere a acestui complex şi, uneori, contradictoriu ghid spiritual. Este a doua religie ca răspîndire mondială, după creştinism; peste un miliard de oameni – din cele două Americi pînă în China, din Finlanda pînă în capătul sudic al Africii – fiind musulmani.

Cu toate acestea, în cadrul acestui univers al credinţei există diferenţe profunde în privinţa tratamentului femeilor şi al practicilor etice. Anumite regimuri musulmane interzic educarea femeilor şi dreptul lor la vot sau la şofat. Totuşi, în alte state islamice, femeile conduc partide politice şi chiar devin şefi de stat. În unele locuri, execuţii prin lovire cu pietre, spînzurare şi decapitare sînt realizate în public. În altele, pedeapsa cu moartea a fost abolită. Iată doar un tablou restrîns a ceea ce reprezintă paradoxul Coranului.

Pe de o parte, adepţii păcii citează mesajul consistent al sanctităţii vieţii. Vers după vers, suicidul este condamnat explicit – “Nu te autodistruge”. Şi totuşi, sinucigaşii cu bombă fac şi ei apel la Coran atunci cînd susţin că mor în numele lui Allah pentru a deveni martiri şi a-şi primi răsplata în Paradis. Ambele părţi pretind că Dumnezeu le călăuzeşte viaţa, dar cum pot coexista cele două mentalităţi contradictorii?

Profetul Mohamed (570 – 632 d.H.) a fost ales să afle Cuvîntul lui Allah, astfel că, timp de 23 de ani, a primit mesaje divine, direct în limba arabă, prin intermediul îngerului Gavril. Deşi textul se transmitea, de obicei, pe cale orală, unele fragmente din Coran (care poate însemna ”Citire”, ”Recitare”) au fost scrise, chiar în timpul vieţii lui Mohamed, de către adepţii acestuia.

În lipsa hîrtiei, aceştia inscripţionau versete pe ceramică, frunze de palmier sau oase de cămilă. Toate textele au fost strînse într-o carte în timpul lui Abu Bakr, primul calif, ajungînd la forma finală în timpul lui Uthman, al treilea calif. Revelaţia coranică este formată din 114 capitole (sure), fie ele meccane sau medinane, în funcţie de locul în care versetele s-au ”arătat”, aranjate după lungime. Toate surele, mai puţin cea de-a noua, încep cu ”Basmala”, sintagmă care înseamnă ”În numele lui Dumnezeu, cel bun şi milostiv”.

Documentar duminică, 21.00, National Geographic