Constantin Zamfirescu: “E Anul Nou, şi mai e şi ziua mea!”

Unde vei petrece Crăciunul anul acesta?

Îmi petrec sărbătorile acasă, cu familia!

Ai început deja „goana după cadouri”?

Demult! Am deja o listă “cronică” de dorinţe, la care mai adaug încă una “acută”, proaspătă. De cea veche, ştiută din timp, m-am ocupat deja, dar cea proaspătă se updatează aproape zilnic, aşa că sunt mereu în priză şi fac flotări şi genoflexiuni, să fiu în formă.

Ce anume se regăseşte pe lista Moşului anul acesta?:)

Lista, sau mai bine zis “listele” încep cu “tabletă”, iar dacă fac imprudenţa să le cumpăr aşa ceva, restul cad în derizoriu. Spun imprudenţă, pentru că acest device e un distrugător de copilărie. Sunt decis să nu fac această greşeală. Nu vreau să-i vad cufundaţi în jocuri 24 de ore din 24, absenţi şi nervoşi că nu au câştigat cine ştie ce puncte. În rest, lista e deschisă pentru tot ce e legat de vârsta lor – jocuri logice, de grup, să ne jucăm împreună, ceva hăinuţe, nelipsitele dulciuri şi, bineînţeles, jucării. Tabletele să mai aştepte! Le-am luat deja câte ceva, să-şi decoreze căsuţa jucăriilor pentru sărbători, globuri cu zăpadă, luminiţe în miniatură şi un brăduţ. 

Care este cea mai dragă amintire a ta din copilărie legata de Crăciun?

Când am primit un avion, am fost cel mai fericit copil din lume. Toată fericirea mea era însutită pentru că se apropia şi ziua mea. Sunt născut în prima zi a anului, iar toate pregătirile şi forfota sărbătorilor parcă erau făcute pentru mine. Ce copilărie fericită am avut! Odată, tata a reuşit să ascundă în balcon bradul gata împodobit şi cadourile. Mama, fratele meu mai mare şi cu mine eram în bucătărie, făceam prăjituri şi cozonac. Totul apăruse ca din pământ! Eu şi fratele meu eram absorbiţi, eu fiind convins până în măduva oaselor că am fost privilegiat să fiu vizitat de Moş Gerilă, moşul copilăriei mele.

Ce tradiţii urmezi în fiecare an?

Casa noastră e cea mai luminată de pe stradă. Am pregătire de electrician, iar în copilărie am făcut destule jocuri de lumini pentru brad. Gabriela e şefă în bucătărie, dând clasă cofetarilor cu renume. Şi nu exagerez! În noaptea dintre ani, suntem lângă Parlament, în marea de oameni care savurează concertul şi jocurile de artificii. De ziua mea, pe 1 ianuarie, toată casa îmi rezervă un moment de linişte când vizionez şi ascult Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena. Nu l-am pierdut de când aveam 20 de ani. Mi-am promis ca măcar o data voi fi în sala mare, acolo, să fac parte dintre fericiţii care sunt prezenţi şi care la finalul concertului, impreuna cu dirijorul, fac spectacol pe Marşul Radetzky al lui Strauss. Şi chiar dacă anul acesta împlinesc 48 de ani, Gabriela, iubita mea soţie, ca în fiecare an, îmi prepară un tort. Ar mai fi ceva de scris, dar trebuie să o fac cifrat, să nu afle copiii mei. De 11 ani, sunt M.C. pe la grădiniţe şi şcoli, dând viaţă celui mai bun prieten al copiilor. Şi odată cu cei mici, revin şi eu la vârsta lor, bucurându-mă de fericirea din ochii lor când le apar la uşă, sau când îi iau pe fiecare pe genunchi şi le vorbesc cu vocea moşului.

 

            Cum va arăta meniul de Crăciun?

De dulciuri se ocupă soţia mea, saşe-şapte feluri de fursecuri si biscuiţi, turtă dulce ornată cu zahăr, cozonaci cu mac, lichior de ouă, iar de “porcării” mă ocup eu: piftii de porc, cârnaţi, caltaboş, ouă umplute cu pate de casă, iar în dimineţile de Crăciun şi de An Nou, nelipsita friptură proaspăt scoasă din cuptor.

 

Dar de Revelion, unde vei petrece?

În Piaţa Constituţiei, la concert şi jocurile de artificii, apoi acasă, cu ai mei. Pe la 2 noaptea aprind focul la un grătar, pe care aşez preparatele la rumenit, dintre care nu lipsesc niciodată ceapa coaptă şi un rând de mititei.

 

Ce superstiţii legate de Noaptea dintre ani cunosti?

Bani în buzunar am, usturoiul îl pun la friptură, lenjeria e… la locul ei, iar iubita mă sărută şi cu, şi fără vâsc, la 12 noaptea, că doar e Anul Nou, şi mai e şi ziua mea!