Coelho-mania

Paulo Coelho nu e doar un scriitor, ci și un fenomen media, cu legiuni de fani, unii celebri, tiraje de milioane de exemplare, o mulțime de bani, recorduri mondiale, onoruri politice, mult cabotinism, critici furioși și nici o ecranizare…

Biografia lui Paulo Coelho ar merita poate ea însași un film. Nascut pe 24 august 1947 într-o familie modesta, fervent catolica, din Rio de Janeiro, micul Paulo a învațat la o școala iezuita. Experiența pare sa-l fi marcat pentru tot restul vieții, caci scriitorul povestește, de cate ori are ocazia, ca detesta profund strictul ritual religios la care era supus. Mai tarziu, aventura sa spirituala cu magia neagra, înclinația catre religiile extrem-orientale și, în cele din urma, un catolicism militant și chiar mai riguros decat cel al familiei, par sa fie tot un ecou îndepartat al strictei discipline iezuite cunoscute în tinerețe.

Adolescența lui Coelho a fost un coșmar; parinții voiau ca fiul lor sa devina inginer, însa baiatul își dorea sa fie artist – o alegere destul de nefericita în anii ’60, cand Brazilia era condusa de un regim autoritar militarist. Revolta viitorului scriitor a fost luata de familie drept un semn de boala psihica, iar tanarul de 17 ani (extrem de retras și cititor avid) a fost internat prompt într-o instituție pentru boli mintale. Între 1966 și 1968, Coelho a trecut prin trei astfel de internari, în decursul carora a suportat tratamente cu șocuri electroconvulsive. A fugit din azil de fiecare data, pana cand, în cele din urma, a fost eliberat definitiv.

Norocul lui a fost ca familia a cerut sfatul unui psihiatru cu simțul umorului, care i-a informat sec pe parinți ca tanarul are nevoie pur și simplu sa faca ce îi place. Cele trei internari au constituit apoi baza unui roman pe care avea sa-l publice trei decenii mai tarziu – „Veronika se hotaraște sa moara”. Cartea, un succes enorm de librarie în țara sa natala, a fost folosita, în 1999, ca argument în Congresul Braziliei pentru adoptarea unei legi împotriva spitalizarii abuzive (un instrument preferat al dictaturilor, folosit și de Ceaușescu).

În tinerețe, Coelho a fost un hippie convins, cu toata recuzita de rigoare: par lung, droguri, rock’n’roll. A fost, de altfel, momentul în care a cunoscut pentru prima oara gustul banilor, ca autor de versuri pentru mai mulți rockeri brazilieni. Cu banii din drepturile de autor, Coelho și-a cumparat în acea perioada nu mai puțin de cinci case. Tot atunci a început sa practice magia neagra, în mijlocul unei societați secrete inspirate de Aleister Crowley, un șarlatan englez preocupat de ocultism, cu un bizar succes asupra mai multor muzicieni rock (numele cele mai notabile fiind Led Zeppelin și chitaristul Jimmy Page, Ozzy Osbourne și Marilyn Manson).

Apoi, în 1974, au urmat trei arestari. Prima a fost accidentala; se afla în preajma în timpul unui jaf la o banca și nu avea asupra lui nici un act. A doua oara, însa, a fost vorba de ceva mult mai serios – era acuzat de „activitați subversive”, fiind considerat stangist. Eliberat de poliție, a fost închis de trupele paramilitare și torturat timp de o saptamana cu… șocuri electrice, de data aceasta în zona genitala. A scapat, ca o ironie, spunandu-le anchetatorilor ca mai fusese închis la nebuni de trei ori… Au urmat cațiva ani de rataciri prin lume – inclusiv, în 1988, o perioada de „meditație” de 40 de zile petrecuta în deșertul Mojave, alaturi de soția sa, pentru, cum a declarat Coelho, „a intra în contact cu îngerii”.

Iar în 1998, totul s-a schimbat: apare „Alchimistul”, cartea sa cu cel mai mare succes de pana acum. Daca ar fi sa dam crezare datelor publicate de agenția sa de impresariat, Sant Jordi Asociados (apropo, creata de doi prieteni ai lui cu unicul scop de a-i gestiona drepturile de autor), romanul s-a vandut în 30 de milioane de exemplare în circa 150 de țari, fiind tradus în peste 50 de limbi (drepturile de traducere fiind vandute pentru 60 de limbi).

Citește mai multe despre Paulo Coelho numai în