Codrul, frate cu emigrantul

În ultimul deceniu, mii de români au profitat de deschiderea granitelor pentru a-si cauta norocul în alte tari. Majoritatea celor care au dorit ca profesionalismul sa le fie recunoscut si munca sa le fie platita la adevarata valoare au trecut Oceanul. Au gasit acolo o lume diferita de tot ceea ce cunosteau din tara, însa cu mici neajunsuri pe care nu le credeau posibile.

Putini îsi închipuiau, de pilda, ca în Canada nu exista cale ferata electrificata. Între cele doua oceane exista practic o retea de cale ferata formata dintr-un singur fir cu trei mici ramificatii pe parcurs.

Acest lucru nu deranjeaza însa pe nimeni: în tara Frunzei de Artar plimbarea cu trenul are mai mult un interes istoric.Amatorii de calatorii pe drum de fier sunt putini, asa ca „excursiile” sunt foarte scumpe.

Un bilet Toronto-Montreal, orase între care distanta e de aproximativ 500 kilometri, costa între 100 si 250 de dolari canadieni.

Dealurile – cele din Ontario, de pilda – sunt numite cu nonsalanta, desi nu depasesc o altitudine de 400 de metri.

În Canada nu exista nici o fabrica de autoturisme autohtona. Masinile sunt construite în fabricile firmelor straine, majoritatea firme americane si japoneze. Asta în conditiile în care primele masini de productie canadiana au aparut între 1900-1920.

Datoria „interna” a Canadei – canadienii sunt îndatorati în special bancilor – este de peste 500 de miliarde de dolari canadieni. Lumea este obisnuita însa sa faca datorii, pentru ca nu e nici o problema sa le plateasca prin munca cinstita. Am lasat la urma clima, mult mai aspra ca în România, iernile fiind extrem de geroase.

De ce pleaca atunci românii dintr-o tara împânzita de cai ferate? Dintr-o tara cu munti înalti? Dintr-o tara cu cu autoturisme Dacia care circula înca, desi au fost fabricate în anii ’60? Dintr-o tara cu o datorie interna de doar 4 miliarde de dolari? Dintr-o tara cu clima temperata?

Raspunsul poate fi gasit, probabil, în atitudinea autoritatilor fata de initiativa privata, care face o tara sa prospere sau sa decada.

În Canada, înregistrarea unei afaceri personale sau familiale nu costa decât 70 de dolari. Formalitatile nu dureaza mai mult de 10 minute, se pot desfasura acasa, si initiativa atrage avantaje la taxe.

Statul canadian stie ca orice idee aduce bani statului, asa ca întreprinzatorul este încurajat.

Si atunci, nu mai mira pe nimeni ca exodul spre tara Frunzei de Artar continua. Ca doar suntem în tara lui Foaie Verde N-ai Ce Pierde. Daca emigrezi…

Dan Coclici [Banateanul]