Zeci de mii de oameni se strîng sa-i aclame pe concurentii din sporturi si probe inedite. Curlingul, schiul acrobatic ori snowboardingul nu mai sînt doar distractii pentru deliciul unui cerc restrîns
Curling. Ce poate fi mai bizar decît niste oameni care lanseaza o gîlma imensa de piatra cenusie, cu atîta grija de parca ar contine explozibil, iar altii îi netezesc drumul frecînd constiincios gheata cu ajutorul unor periute? În ciuda ineditului, acest sport a devenit unul olimpic începînd din 1998. Acum, la Salt Lake City se asteapta cu înfrigurare decernarea medaliilor. Interesul a crescut enorm, biletele s-au vîndut pîna la ultimul.
Fiecare are modul lui de a se concentra înaintea sariturii. Priviri scrutatoare care strapung „parbrizul” galben sau portocaliu al ochelarilor fixati strîns. Extensii puternice ale bratelor. Gesturi marunte, care reproduc anticipat curgerea sariturii ce va urma în cîteva secunde. Apoi, brusc, îsi iau avînt si se prabusesc în viteza spre curbura trambulinei. E proba de sarituri a schiului acrobatic, sport intrat în programul olimpic în 1992.
Zborul e atît de înalt încît schiorul pare o libelula colorata care se zbate pe fondul cenusiu al cerului. Dupa aceea începe formidabila rasucire. Corpul se contorsioneaza uimitor într-un interval de timp teribil de scurt încît te întrebi care bucata de creier coordoneaza picioarele si care mîinile, cine dirijeaza surprinzatoarele întoarceri si ochii, ce vad ei în acel vîrtej? Rînd pe rînd, schiorii sar, se bucura, sînt notati, se bucura. Sau nu. Pe margine, mii de oameni tipa, agita fulare si stegulete. Nebunia e completa.
Cîteva ore mai tîrziu, spectatorii se muta la Soldier Hollow, pentru probele de sprint ale schiului fond, o premiera olimpica. Un kilometru si jumatate, parcurs în vreo trei minute. Se pleaca în serii de cîte patru, pentru a se evita aglomeratia. Cu toate acestea, pe portiunile înguste ale traseului, sportivii îsi calca schiurile unul altuia, cad, se ridica, pierd timp, mai pretios decît în orice alta cursa.
Publicul e în extaz, dar aerul devine saturat de zgomot abia în apropierea finisului. Un fel de „suta de metri” a atletismului, dar pe schiuri. Un vîrf de clapar împins mai cu tupeu aduce medalia. Nimeni nu e sigur de victorie.
Secvente din discipline extreme sau doar inedite. Avînd în vedere însa ca în SUA interesul pentru schiul acrobatic a crescut cu 238 la suta din 1987 încoace, iar pentru cel alpin a scazut cu 16,6 %, te întrebi ce e mai de viitor? Si cîte noutati vom vedea la JO de la Torino 2006? Pustiul din imaginea alaturata a ales deja.
Sursa: www.prosport.ro