Cine are nevoie de mațe pe ecran?
Dupa ce Craciunul și Anul Nou au pendulat între povești de iarna cu magie și creaturi fabuloase (de la „Cronicile din Narnia”, „King Kong” sau „Harry Potter și Pocalul de Foc”), preferințele publicului au virat în direcție opusa. „Hostel”, un horror cu buget de 4,8 milioane $, a facut încasari de 22.798.130 $ în primul weekend de rulare în SUA.
Tentația principala a fost numele lui Quentin Tarantino pe generic, ca producator executiv; el a prevenit chiar spectatorii sa nu intre la film daca nu rezista scenelor prea dure, pentru ca la premiera s-ar fi înregistrat deja nenumarate leșinuri. Totul, inclusiv avertismentele din pregeneric, gen: „inspirat dintr-un caz real” sau „mai dur decât puteți suporta”, face parte însa dintr-un mecanism de marketing deja banalizat. Dincolo de strategiile publicitare, „Hostel” e mult mai crud și în același timp mult mai lipsit de miza decât recentele succese cinematografice ale genului („The Devil’s Rejects”, „Saw 2”, „Wolf Creek”, carora le vor urma în curând „The Texas Chainsaw Massacre Prequel” și remake-ul la „The Hills Have Eyes”). Cele mai suparatoare și grosolane defecte ale filmului, dincolo de sadism și de galețile de sânge varsate în cadru, sunt însa gratuitatea, confuzia și lipsa lui de umor.
Construit în scopul de a câștiga gras din apetitul pentru brutalitate, filmul detaliaza orori inutile cu încapațânare, exces de cruzime și lipsa totala de gust. „Hostel” are pretenția de originalitate – doi adolescenți americani atrași de pliantele turistice într-o excursie de vis cu destinația Europa de Est, mai precis Bratislava, descopera ca au fost sechestrați într-un hotel al ororii, unde urmeaza sa fie torturați și omorâți. Subiectul este însa „slabuț” pâna și pentru fanii genului, pierzând la puncte chiar în comparație cu cele mai banale horror-uri prizate de adolescenți, precum „I Know What You Did Last Summer”, care pornea tot de la transformarea unei vacanțe de vis într-un lanț de macelariri. Pe lânga misoginismul grotesc al filmului, gaselnița de-a plasa locația ororii în Europa de Est, la Bratislava, este absolut îndoielnica pentru orice alt spectator decât cel american, gata sa ia de bune orice orori care beneficiaza de o locație atât de „exotica”. La urma urmei, poate ca și Bucureștiul ar fi fost tot atât de plauzibil ca loc al ororii, în logica producatorilor americani, mai ales ca „beneficia” de girul sângeros al lui Dracula… Nici chiar concluzia filmului, voit zguduitoare (dupa ce le-au ripostat torționarilor cu o cruzime și mai mare, cei doi adolescenți se întorc senini acasa, necontaminați de infernul prin care au trecut) nu justifica 95 de minute de scos ochi și mațe, sfâșiat abdomene, decapitari și dezmembrari cu fierastraul, degete taiate, urechi smulse, fețe arse, urlete, sadisme și torturi fioroase.
Afla mai multe despre acest subiect numai din