Vioara sau violina este denumită regina instrumentelor pe bună dreptate. Dintr-o sută de muzicieni dintr-o orchestră, cel puțin 30 sunt violoniști. Frumusețea tonului și a expresiei au ridicat-o la acest rang.
Au fost nevoie de sute de ani până la descoperirea instrumentului. Istoria viorii începe în India, unde era folosit un arcuș și coarde. Pe atunci era denumită ravanastron. Se întâmpla în urmă cu 5.000 de ani î.Hr.
În Evul Mediu, în Europa au existat tot felul de instrumente cu arcuș și coarde, inspirate de vioara indiană. Din Arabia s-a răspândit până în Spania și restul Europei viola (are trei corzi), tot cu arcuș și coarde.
Vioara a apărut în nordul Italiei, în prima parte a secolului 14, inspirată fiind de instrumentele cu coarde și arcuș existente atunci. Printre cei mai mari producători de vioară au fost familia Amati, precum și Stradivarius, care sunt prețuite și astăzi.
Despre Stradivarius se spune că ar fi realizat 1.116 instrumente, dintre care 540 viori ne sunt nouă cunoscute. Multe dintre ele au anumite porecle, unele primite de la artiștii mari care au cântat la ele.
Vioara este un instrument muzical cu patru corzi, acordate în cvinte perfecte, și întinse peste una dintre fețele unei cutii de rezonanță, vibrând atunci când arcușul este tras peste ele sau când sunt ciupite. Vioara este cel mai mic instrument, dintre cele cu corzi și arcuș, care generează cele mai înalte sunete.