Cine a inventat ștampila?

V-ați întrebat vreodată de ce se numesc „timbre poștale”? Se merge înapoi în timp, pe vremea când pachețele și scrisorile erau împărțite peste tot în lume de către poștași. Stațiile unde un mesager dădea un altui mesager o scrisoare erau numite „posturi”. Deci, cuvântul „poștal” însemna taxarea pentru transportul scrisorii. Cuvântul „ștampilă” vine de la modul de cum erau sigilate scrisorile. O pată de ceară se punea pe scrisoare și până se întărea se aplica un obiect de formă unui inel. Acest lucru făcea posibilă identificarea expeditorului, prin forma ștampilei. Ideea folosirii ștampilei și nu a hârtiei sau alte dispozitive a fost prima oară sugerată de către un englez pe nume Rowland Hill în 1830. El credea că utilizarea ștampilelor poștale ar fi o creștere a utilizării scrisorilor ceea ce avea să avantajeze guvernul în a-și spori veniturile. El a mai sugerat de asemenea o mare schimbare în prețul expedierii unei scrisori. Înainte de Rowland, costul trimiterii unei scrisori se bază pe două lucruri: numărul foilor folosite și distanța parcursă până la destinație. Cu cât scrisoarea călătorea mai departe, cu atât creștea și prețul pe o foaie. Hill a sugerat că ar trebui costul să fie standard, și să se schimbe numai în funcție de greutate. Cărțile poștale au fost utilizate pentru prima oară în Marea Britanie în 1840. De aici ideea s-a răspândit destul de repede. Zurich și Geneva din Elveția au fost următoarele pe listă. În emisfera vestică, nu America a început să emită timbre prima oară, ci Brazilia. Ele au apărut în 1843 și America le-a introdus în 1847.