Prin sistem sanitar de interior se înțelege un sistem compus din două părți – un sistem de tuburi și valve ce aduc apa dintr-un tub mai mare, din stradă în casă și un sistem de scurgere prin tuburi prin care apa ia drumul invers.
În urmă cu 4.000 de ani exista sistemul sanitar de interior, așa cum îl știm astăzi. În timpul unor săpături în Creta, o insulă din Marea Mediterană, arheologii au scos la lumina zilei un palat ce avea apă și un sistem de drenaj.
Acesta era compus din canale de piatră prin care circula apa ce era condusă spre camerele unde erau toalete și băi. Surplusul de apă era îndepărtat prin țevi de teracotă, o formă de lut ars. Interesant faptul că țevile de teracotă erau în așa fel încât să fie instalate ușor și rapid. Fiecare capăt al unei țevi era făcut cât să se potrivească cu o alta și tot așa mai departe.
Primii care au folosit țevile au fost romanii și îi numeau meșteșugari pe cei care instalau țevile în sistemul sanitar. Printre materialele folosite astăzi la fabricarea țevilor se numără plumbul, cuprul, oțelul, alama, betonul, fonta și plasticul.